Posts Tagged ‘Marius Ghilezan’

Te rişti, Victore?

octombrie 7, 2011

Victor Ciorbea a ales să meargă pe Calea dreaptă cu PNŢCD. Dar până la alegeri are de trecut puntea, nu a suspinelor, ci a paşilor pierduţi, din sala de tribunal. Încă nu are o decizie definitivă. Astfel, îl înţeleg de ce merge pe aţă între Mişcarea Populară şi Uniunea Social Liberală. Te rişti, Victore, să mergi singur?

Suntem mulţi care nu avem ce alege între USL şi Populari.

Marius Ghilezan

PNŢCD – parfum de istorie

iunie 18, 2011

Am fost la Congresul PNŢCD, care a avut loc, sâmbătă, în sala C.A. Rosetti din cadrul Parlamentului, mai mult pentru a vedea cum ni s-a zdrenţuit istoria recentă, decât din pragmatism. Nu sunt dintre cei care îşi mai fac iluzii. Nici dintre cei care au criticat prestaţia liderilor săi. Oricum miniştrii săi suspectaţi de corupţie şi cu un caracter îndoielnic sunt printre ţuţerii de azi ai PD-L. Partidul care a făcut România mare şi a gestionat guvernarea ţării în cele mai mai mari crize economice şi politice (mă refer la perioada 1928-1933, 1994-2000 şi să nu uităm cele 76 de procente câştigate în 1946, sovieticii furând alegerile democratice) nu mai este dorit pe scena politică. Parcă i-aş da dreptate lui Victor Ciorbea câştigătorul moţiunii „calea dreaptă” când spunea că nimic nu li se iartă urmaşilor celor care au fost condamnaţi la moarte având pe dosar înscrisul PNŢ. Citiţi bine, în România zeci de mii de oameni au fost ucişi pentru că au purtat pe piept şi în suflet însemnul partidului lui Iuliu Maniu. Structurilor securiste încă le e teamă de PNŢCD. Altfel nu se explică de ce instanţele de judecată nu rezolvă speţa juridică legată de legitimitatea conducerii. În România, puterea e dată de ştampilă şi nu de alegeri statutare. Ce conducere politică a mai fost contestată în instanţă de cei care au pierdut, iar justiţia le-a dat câştig de cauză celor din urmă? În zadar clamează şeful statului independenţa justiţiei, când cheiţele balanţei sunt în mâinile sale.

Pentru ca PNŢCD să poată candida la viitoarele alegeri trebuie să existe sentinţe definitive. Oare simplii judecători sunt interesaţi de acest fiasco şi noncombat? Să fim serioşi. Politicul este cel care ţine în derivă o barcă deja scufundată, semn că încă îi e frică şi de umbra sa de pe pământ. Pe cine mai reprezintă Aurelian Pavelescu, fost jurist la curtea domnitorului Traian Băsescu, care cu tupeu s-a insinuat până şi în casa lui Corneliu Coposu, revendicându-se Acta aposolorum ţărănist? Cine îl păpuşăreşte pe Moescu, alt paraşutat, necunoscut în Timişoara nici de fetele de pe centura oraşului, prin funcţii? Zice-se, pe la golumbii din Piaţa Operei, că averea sa nu e decât un fonfleu propagandistic şi că nu ar fi străin de interesele serviciilor de informaţii externe. Deci, Victor Ciorbea, omul care a reuşit să salveze economia României în 1997, ar trebui să se lupte cu Neica Nimeni?

Alături de el au fost Ion Diaconescu la 93 de ani, surorile Coposu, Ioan Popa-Zlatna, Radu Sârbu, Doina Cornea (prin mesaj scris), Ionescu-Galbeni, Theodor Morariu, profesori, doctori, vreo patru sute de aleşi locali şi se trezeşte de luni încolo vreo instanţă să conteste iar rezultatele Congresului. De tot râsul.

M-am nimerit zilele trecute la uşa din Mămulari a casei lui Corneliu Coposu, odată cu poştaşul care aducea citaţiile. Surorile fruntaşului ţărănist erau chemate în camera de judecată pentru a-şi dovedi calităţile /funcţionăreşti) de member ale PNŢCD. Printre altele fie spus, fratele lor – când m-a invitat să candidez la o funcţie în partidul domniei sale şi m-am scuzat că nu sunt membru – mi-a replicat că nici el nu a avut vreodată vreun carnet de partid. El s-a născut în PNŢ şi nu avea nevoie de hârtii. Absurdul de azi devine grotesc.

Toţi i-au cântat prohodul PNŢCD-ului. Dar dacă acest organism s-a prăpădit demult, de ce urmaşii săi nu sunt lăsaţi să se prezinte în alegeri, domnilor adversari?

Sâmbătă m-am simţit ca într-o poveste cu bunici frumoşi, purtaţi de tineri pe braţe. Nimic precumpănitor. Niciun damf de primadonă sau vreun ginerică de securist. Profitorii au dispărut demult. Nu s-au făcut defilări de poşete sau de cefe de porc îmbălsămate cu Armani sau Coco-Chanel. Nimic dizgraţios din scenele de nuntă în care: când se mărită roaba lui Dumnezeu Lucica, nepoată de pesedeu, cu robul PDL, Onoriu, când se despart cununile în funcţie de clanurile de interese.

Oameni ca şi Ion Diaconescu, Flavia Bălescu, Rodica Coposu, Radu Sârbu nu cer nimic de la nimeni. Au venit ca simpli enoriaşi ai credinţei lor şi pentru asta să-i târăşti pe culoarele justiţiei?

În alte ţări şi în alte culturi, aceste personaje ar ţine poveştile în viaţă. E grav că m-am dus să-mi fac o fotografie cu parfum de istorie?

P.S. Pe holuri se discutau două variante de compromis: una de a semna pactul cu Diavolul de la Cotroceni şi astfel li se rezolvă situaţia juridică, alta de a face o înţelegere cu USL şi a repeta greşeala de pe timpul lui Miluţ, care a trimis câţiva reprezentanţi pe listele PNL, fără rezultate. Ambele sună ca dracu!

Marius Ghilezan