Fostul deputat PNŢCD Gabriel Ţepelea a murit

Fostul deputat ţărănist Gabriel Ţepelea a încetat din viaţă, la vârsta de 96 de ani, în locuinţa sa din Bucureşti, a anunţat, joi, fostul senator al PNŢCD Tănase Tăvală. Gabriel Ţepelea va fi înmormântat într-un cimitir din Capitală.

„Am primit o veste tristă de la o nepoată a lui Gabriel Ţepelea, care m-a sunat astăzi (joi – n.r.) şi mi-a trasmis că prietenul meu, Gabriel Ţepelea, nu mai este printre noi. Ţepelea avea o vârstă înaintată, avea 96 de ani şi nu suferea de vreo boală cronică, însă bătrâneţea l-a învins”, a declarat Tănase Tăvală.

Potrivit acestuia, Gabriel Ţepelea va fi înmormântat într-un cimitir din Capitală.

Gabriel Ţepelea s-a născut la 6 februarie 1916 la Borod, judeţul Bihor. A urmat şcoala primară în satul natal, apoi a absolvit Liceul „Emanuil Gojdu” din Oradea (1926-1933) şi Facultatea de Litere şi Filosofie, secţia limbi romanice, a Universităţii din Cluj (1933-1937). A făcut stagii de specializare în Franţa (1937-1938), ulterior fiind elev la Şcoala de Ofiţeri de Rezervă din Ploieşti (1939-1940).

În 1948, şi-a susţinut doctoratul, sub îndrumarea lui George Călinescu, la Universitatea din Bucureşti, cu o teză despre literatura în grai bănăţean, titlul fiindu-i recunoscut abia în 1968.

Membru al Partidului Naţional Ţărănesc din 1933, a desfăşurat o intensă activitate militantă pentru reîntregirea ţării şi rezolvarea problemelor ţărăneşti. Devenit în 1945 secretar general al Organizaţiei Tineretului Ţărănist din Transilvania, a conferenţiat în anii următori pe teme de doctrină politică. La alegerile din 1946 a candidat pe listele partidului.

Condamnat la temniţă grea şi confiscarea averii, a stat în închisoare din 1949 până în 1955. Eliberat din detenţie, a fost nevoit să lucreze un timp ca muncitor necalificat, apoi ca bibliotecar Şi-a reluat cu greu colaborarea în revistele de specialitate, cu recenzii şi succinte contribuţii de istorie literară.

Reintegrat în învăţământul secundar (1958-1960), după doi ani de şomaj a predat la institutele pedagogice din Timişoara (până în 1964) şi Piteşti, unde în 1969 a pus bazele unei secţii de limbi străine, fiind şi decan al Facultăţii de Filologie în perioada 1971-1974.

Până la pensionare, în 1981, a publicat manuale şi cursuri privind istoria limbii române literare, stilistica limbii franceze, literatura franceză. Imediat după evenimentele din decembrie 1989, a intrat în prim-planul vieţii politice.Astfel, a luat parte, alături de Corneliu Coposu, la reînfiinţarea Partidului Naţional Ţărănesc, în calitate de vicepreşedinte.

A coordonat Departamentul de studii, programe şi doctrină al partidului, fiind iniţiatorul şi realizatorul unei serii de volume dedicate câtorva personalităţi marcante. A fost ales deputat de Bihor în 1990, 1992 şi 1996, iar din 1992 a fost preşedinte al Comisiei pentru cultură a Camerei Deputaţilor, iar în 1996 a devenit vicepreşedinte al Uniunii Europene Creştin-Democrate. În 1993 a devenit membru de onoare al Academiei Române.

Doctor honoris causa al mai multor universităţi (Oradea, Arad, Piteşti), a fost decorat cu Ordinul Naţional Serviciul Credincios în grad de Cavaler (2000) şi cu Legiunea de Onoare în grad de Ofiţer, acordată de Republica Franceză (2001). Membru al Asociaţiei Scriitorilor Români din Ardeal (1937), va deveni, peste ani, şi membru al Uniunii Scriitorilor.

MEDIAFAX

 

Tănasă Tăvală: Gabriel Ţepelea a fost şi rămâne un model de demnitate

Fostul deputat ţărănist de Timiş, Tănasă Tăvală, a anunţat, joi, trecerea în nefiinţă a fruntaşului PNŢCD Gabriel Ţepelea pe care îl consideră ca fiind un model de demnitate umană. „Domnul Ţepelea a fost cel care în timpul detenţiei în temniţele, comuniste îi încuraja pe ceilalţi condamnaţi politici şi doar printr-o privire reuşea să le transmită curajul şi mângâierea de care aveau nevoie în acele condiţii. Nu am fost coleg de temniţă cu domnia sa, dar toţi cei pe care i-am cunoscut şi care i-au fost colegi de celulă au avut doar vorbe de apreciere pentru cel dispărut”, a declarat, pentru AGERPRES, Tănasă Tăvală.

 
Odată cu pierderea lui Ţepelea, trecut în nefiinţă la vârsta de 96 de ani, Tănasă Tăvală consideră că nu mai există în viaţă lideri ţărănişti marcanţi cu excepţia surorilor Coposu.

„Din păcate s-au dus pe rând toţi cei care au fost modele şi trebuie să fie pentru generaţiile următoarele din politica românească. Gabriel Ţepelea nu s-a străduit să fie demn şi cu bun simţ ci aceasta îi era natura. Am fost coleg cu domnia sa în perioada în care era şeful Comisiei de cultură din Parlamentul României şi când se străduia să rezolve fiecare problemă sesizată de cetăţeni din teritoriu”, a conchis Tăvală.

Istoricul literar, scriitorul şi omul politic Gabriel Ţepelea s-a născut la 6 februarie 1916, la Borod, în judeţul Bihor. Studiile liceale le-a urmat la Oradea şi Facultatea de Litere şi Filosofie, secţia filologie romanică la Cluj (1937); şi-a continuat specializarea în limbă franceză şi filologie romanică în Franţa (1937-1938); doctor în filologie (1947).

Profesor de liceu la Lugoj, Timişoara şi Bucureşti; lector la Universitatea din Timişoara (din 1962), apoi la Institutul de învăţământ Superior din Piteşti (1964), unde a promovat ulterior până la gradul de profesor, fiind şi decan al Facultăţii de Filologie (1971-1974).

A desfăşurat şi o intensă activitate politică, ca membru al Partidului Naţional Ţărănesc, pentru care a fost condamnat şi închis la Jilava, Aiud, Oradea şi Canal; membru al Partidului Naţional Ţărănesc Creştin şi Democrat. Deputat de Bihor, din partea PNŢCD, în legislaturile 1990-1992, 1992-1996, 1996-2000. În anul 2000 s-a retras din viaţa politică.

Şi-a îndreptat cercetările asupra creaţiei literare a unor talente populare: ‘Plugarii condeieri din Banat’ (1943). A adus importante contribuţii la studierea istoriei limbii şi literaturii române din secolul al XVII-lea până astăzi. S-a aplecat, în egală măsură, şi asupra creaţiei lui Perpessicius, Al. Piru, G. Călinescu, Şerban Cioculescu etc. Totodată, a identificat pagini originale de literatură religioasă, considerate până atunci simple traduceri; a relevat însemnătatea colaborării existente între centrele tipografice Sibiu şi Râmnicu Vâlcea. S-a remarcat şi ca scriitor, fiind autorul unui volum de ‘Nuvele’ (1944), a momentului dramatic ‘Bat tunurile’ (1942), a unor pagini memorialistice.

Preşedinte al Societăţii de ştiinţe istorice şi filologice; membru de onoare al Academiei Române din 13 noiembrie 1993.

AGERPRES

Anunțuri

%d blogeri au apreciat asta: