15 noiembrie 1987 – Omul din Braşov. Portretul unui român curajos… Vasile Gogea (I)

În 1988, un intelectual din Brașov își  asurmase toate riscurile pentru a ne povesti despre acele zile de revoltă care, deja, anunțau Timişoara.

„Într-o zi veți  reveni la Braşov, veți încerca să mă revedeți şi vi se va spune poate că nu am locuit niciodată aici. Sau că am avut un accident, că m-a călcat o  maşină pentru că nu eram atent când traversam strada.”  Primindu-ne la el în acea seară, la Brașov, la câteva săptămâni după mișcările din noiembrie 1987, Virgil își cântărea riscurile.

Știa că dacă va fi denunţat, va urrna arestarea, că ucigașii lui Ceausescu nu vor ezita să-l brutalizeze, pe el şi pe ai lui, înainte de a-l trimite să putrezească în închisoare. Dar Virgil se hotărâse să vorbească, pentru ca toată lumea să știe ce s-a întâmplat.

La zece ani după marile greve muncitorești din valea Jiului, cu doi ani înainte de Timișoara, Brașovul fusese o formidabilă izbucnire de demnitate a poporului român. Viirgil nu voia să fie uitată. Dorea de asemeni să se cunoască limpede gradul de mizerie la care Ceaușescu își adusese poporul.

Dracula, Ubucarest… toate aceste cuvinte, chiar și cele mai dure, care reveneau sub pana ziariștilor occidentali de îndată ce vorbeau despre acest imperiu al frigului şi al foamei, i se păreau lui Virgil insuficiente.

Ceaușescu, acest dictator pe jumătate nebun, acest gauleiter marxist era încă și mai monstruos decât credeam noi, în Occident.

România, sora noastră latină, această ţară în care se află oameni în stare să recite intr-o franceză impecabiiă strofe întregi din Baudelaire sau din Victor Hugo, încetase să aparțină aceleiași planete. Această dictatură medievală, în care Dl. Marchais își făcea sejurul la mare și pe al cărui conducător iubit Dl. Valery Giscard d’Estaing îl primise într-o epocă în care erau bine cunoscute toate ororile regimului său, devenise, cu asentimentul nostru, un lagăr de concentrare în mijlocul Europei.

„Suntem invitaţi să ne gazăm singuri, spunea Virgil. Penuria de căldură şi lumină nu are ca scop doar economia de devize. Ea urmăreşte să strivească in noi orice reacţie. Ceauşescu şi-a vampirizat poporul; i-a supt sîngele, i-a tetanizat muşchii. S-a vârât până şi-n paturile noastre, a continuat el. Noaptea, românilor le e atît de frig, încât nu îndrăznesc nici măcar să se dezbrace ca să facă dragoste cu femeile lor.”

La aproape un an de la întâlnirea noastră, Virgil ne-a dat un semn de viaţă, graţie acelor posturi de radio a căror ascultare constituia atunci singura sursă de informare; știa noi îi publicasem relatarea. Acum câteva zile, după masacrul de la Timisoara, Virgil ne-a trimis un număr de telefon voia să-l sunăm. La capătul firului, vocea sa tremura. Redactase un text, încercase, de bine, de rău, să-i dea o formă. „Există ceva mai greu de suportat decît frigul, foamea și întunericul, e rusinea faţă de propria ta lașitate. Noi toți, poporul român, eram pe cale să devenim un popor din subsolul Europei. Sângele Timișoarei ne-a purificat.”

În textul său, Virgil îl compara pe Ceausescu cu un „faraon carpatic”, hotărât să-si transforme ţara într-un gigantic mormânt. Ca si acum doi ani, ne-a repetat că România devenise un adevărat lagăr de exterminare, că grămezile de cadavre ale Timișoarei nu erau decît finalul logic al unui proces de nimicire. De această dată, Virgil ne spunea că nu mai voia  să trăiască cu preţul distrugerii sale morale. Voia să i se publice textul, cu numele său, oricare ar fi fost riscurile.

Apoi, la Brașov, ca peste tot în România, totul s-a dărâmat.

Ultimele vești pe care le-am avut de la Virgil au fost că apără cu arma în mână o tipografie. Împreună cu alţi intelectuali din Brașov, tocmai scosese de sub tipar două ziare: Libertatea şi Gazeta cle Transilvania.

Acum, câind marele faraon al Carpatilor a încetat să-şi mai tiranizeze poporul, putem să-i dăm adevăratul nurne. Virgil se numeşte în realitate Vasile, Vasile Gogea.

Michael Labro

L’Evenement du Jeudi, 28 decembrie 1989 – 3 ianuarie 1990

(Preluat din Vasile Gogea, Fragmente salvate (1975-1989)

Anunțuri

Etichete: ,

2 răspunsuri to “15 noiembrie 1987 – Omul din Braşov. Portretul unui român curajos… Vasile Gogea (I)”

  1. vasilegogea Says:

    Multumesc pentru aceasta preluare. Dar, datele exacte sunt 28 decembrie 1987 – 3 ianuarie 1988.

  2. vasilegogea Says:

    Revin: am avut impresia, la prima vedere (recunosc, nu citire!) ca se face trimitere la alt text din „L’Evenement du jeudi”. Sunt corecte datele din postare. Rog sa mi se ingaduie o greseala!

Comentariile sunt închise.


%d blogeri au apreciat asta: