Gheorghe Ciuhandu, primarul Timişoarei: „Susţin menţinerea judeţelor inclusiv a judeţului Arad”

A.A.: Aş vrea să vă întreb, pe o scară de la 1 la 10 unde simţiţi dumneavoastră că este stadiul descentralizării în România?

G.C.: Greu de spus, dar cred că am fi în jurul notei 6, cam aşa.

A.A.: E o notă de trecere totuşi.

G.C.: Este o notă de trecere în ideea în care mă compar cu ceea ce era acum 15 ani când eram la nota 2 sau 3, dar nu înţeleg de ce nu putem fi la nota 9 sau 10?

A.A.: Dar am putea fi, aşa pe nepusă masă?

G.C.: Pe nepusă masă nu putem fi şi aici clar că această abordare ca până la alegerile locale din 2012 să se creeze aceste super judeţe de fapt, că nu le pot considera regiuni, e o abordare pompieristică, caracteristică multor măsuri care se iau, cum a fost referendumul cu Bucureştiul, care după aceea a căzut, cum a fost şi abordarea după care s-a încercat asa-zisa regionalizare ce a căzut din cauza UDMR-ului şi a rămas pe toamnă. Chestiunile astea sunt de o asemenea importanţă pentru naţiunea română încât ele trebuie foarte bine analizate. Polonezii ca să reducă numărul de voievodate de la 64 la 16 regiuni au modelat doi-trei ani diverse variante. La noi hotărăşte guvernul când nu are nici un proiect, pentru că şefii opoziţiei au cerut să vadă proiectul, dar se pare că nu există. Preşedintele a avansat o anumită schemă care n-are nici un fel de fundament decât regionalizarea pe criterii de dezvoltare care s-a făcut acum 12 -13 ani pe vremea guvernării lui Ciorbea. Deci nu poţi aborda la modul acesta. Eu cred că în primul rând, mai ales o guvernare aşa de contestată şi într-un an putem zice deja electoral, nu este în măsură să abordeze o asemenea nouă configurare administrativă a ţării. Aici ar trebui să fie alegeri, ar trebui să fie un parlament care să aibă un mandat de patru ani de zile, care să analizeze lucurile în tihnă departe de febra electorală şi de diversele promisiuni care se vor face şi de diversele presiuni care se vor face şi să analizeze la modul responsabil şi atunci cred că ar ieşi un lucru bun.

A.A.: Cum vede primarul municipiului Timişoara cu o experienţă administrativă de 15 ani această reorganizare administrativ-teritorială? Se discută despre judeţe noi sau despre regiuni, încă nu este clar. Ministrul de Interne spunea de pildă, într-un interviu pe care ni l-a acordat, că zona, regiunea respectivă în care trăim noi se va putea numi judeţul Banat-Crişana, pentru a nu răni orgoliile nici ale bănăţenilor, nici a celor de pe cealaltă parte a Mureşului.

G.C.: Dacă pornim de la expresia Banat-Crişana nu vreau să ajung în contradicţie cu domnul ministru, dar Banat-Crişana ar însemna judeţul Bihor, Arad, Timiş şi Caraş. Nu cred că abordarea asta Banat-Crişana ar produce ceva. Şi nici nu cred că denumirea judeţului are vreo importanţă. Poţi să îi zici la fel de bine Regiunea de Vest sau dacă se pune problema de regiuni istorice să revenim la Banat. Dacă e să discutăm de la nişte realităţi istorice şi geografice. Dar ştiu că ar aprinde alt conflict pe care eu îl găsesc cel puţin absurd, ar aprinde nişte discuţii între Timişoara şi Arad unde să fie capitala, iar dacă priviţi Banat-Crişana în termeni geografici atunci duce că Aradul să devină capitala acestui mare judeţ pentru că ar fi undeva la mijloc, dar eu cred că aceste abordări sunt absolut subiective, eu cred că trebuie pornit de la nişte realităţi economice, pentru că zona Crişana este o zonă care are o deschidere mai accentuată către Ungaria şi către partea de N-V a ţării, adică chiar către partea Ucraina, iar Banatul are o deschidere şi către Ungaria dar are o deschidere majoră către Serbia. De altfel şi circuitele economice ale Banatului sunt puţin diferite faţă de circuitele economice ale Crişanei şi dacă dumneavoastră vă uitaţi şi la amploarea investiţiilor şi la originea multor investiţii veţi vedea că investiţiile maghiare venite din Ungaria sunt mult mai masive în zona respectivă decât în zona Banatului. Trebuie să ţii cont că Timişoara şi Aradul au mai multă legătură cu Szeghetul, în mai multe împrejurări chiar şi cu Oradea, pentru că aşa sunt structurate şi căile economice ‚ aşa sunt structurate şi căile naturale, Mureşul sau Bega sau Timişul care curg către vest, nu către sud sau nord şi atunci cred că relaţia noastră cu Aradul este mai apropiată decât cu Oradea.

A.A.: Deci dumneavoastră vedeţi Aradul în aceeaşi regiune sau judeţ cu Timişoara?

G.C.: Noi acum ne vindem pielea ursului din pădure, pentru că noi de fapt abordăm pe nişte criterii absolut subiective. Ea trebuie abordată cum v-am spus văzând perspective economice, geografia ţinuturilor, relaţiile inter-umane care există, vă­zând compoziţia socială, repartizarea în teritoriu, cât ai spaţiu rural, cât ai spaţiu urban, nu să trag acum o linie paralelă cu frontiera de la Oradea şi până la Timişoara sau Reşiţa că nu am făcut nimic. Deci gândesc aici ca să discutăm la modul responsabil ar trebui să avem nişte abordări care să rezulte din nişte calcule, să aibă la bază nişte date economice, sociologice şi aşa mai departe. Referitor la poziţionarea Aradului mie mi se pare că Aradul are mult mai multe interese economice mai apropiate de Banat decât de Crişana, chiar dacă Banatul de dincolo de Mureş este formal în ceea ce considerăm a fi Crişana. Aici trebuie gândit şi în funcţie de susceptibilităţile locale sau de sensibilităţile locale.

A.A.: Colegii din PNŢ, Claudiu Cristea, Adela Cristea au pus bazele unei comisii pentru apărarea judeţului Arad prin prisma acestei reorganizări administrative-teritoriale pentru salvarea judeţului Arad de conexarea la Timişoara.

G.C.: Din tot ce am spus eu mai înainte susţin menţinerea judeţelor inclusiv a judeţului Arad. Nu am niciun fel de adversitate faţă de aceste idei şi lupta lor pentru a menţine judeţul Arad mi se pare normală. Dar dacă doreşti să conferi acestor judeţe o putere mai mare şi să le strangi în baza unor concept economice, sociale, istorice, lingvistice, într-o entitate regional atunci judeţul Arad ar avea mai multe în comun cu judeţul Timiş sau cu judeţul Hune­doara decât cu judeţul Bihor. E un punct de vedere, poate nu e cel mai întemeiat. Dar noi ca să nu cădem într-un exces de teoretizare fără niciun fel de aplicabilitate, eu cred că aceasta ar trebui să fie menirea acestor discuţii care să ducă în final la un anume concept regional.

A.A.: Există o comunicare instituţională între Arad şi Timiş la nivel de primării, la nivel de consilii locale, la nivel de parlamentari? La un momentdat se pusese baza unei astfel de comunicări, dar totul a eşuat în supărări mai degrabă.

G.C.: O să vă spun ceea ce s-a făcut. La nivelul anilor 2007 a fost o iniţiativă de a se crea acea zisă axa Arad – Timişoara sau Timişoara – Arad cum vreţi, în care administraţiile locale din Timişoara şi Arad să conlucreze şi eu chiar am fost invitat la Arad la ceva manifestare organizată de un ziar din Bucureşti care avea o redacţie aici la Timişoara, Evenimentul Zilei, şi după aceea noi am invitat consilierii locali şi pe primarul Aradului, i-am invitat în vara lui 2007 la Timişoara. După aceea am fost invitaţi la o manifestare gastronomică la Arad după o lună jumătate, şi cam aici s-au oprit acele contacte. De atunci noi nu am mai avut contacte, sunt acele proiecte comune pe care judeţul Timiş şi judeţul Arad le au în cadrul Regiunii de Dez­vol­tare 5, Aradul are proiectele lui, Timişoara ca pol naţional de creştere are alte proiecte, deci din punctul acesta de vedere nu există o corelare. Statistica spune că în cadrul acestei Regiuni de Dezvoltare, Timişul are potenţial de export cel mai mare, are soldul pozitiv la export, are şomajul cel mai mic şi are şi un oarecare avantaj economic faţă de Arad, care este evident un alt judeţ important în care sunt investiţii masive, dar repet, nu vreau să discut în termeni comparativi, dar cele două moatoare ale acestei regiuni sunt Timişul şi Aradul, în ordinea asta. Caraşul şi Hunedoara sunt din păcate judeţele care vin mai greu din urmă din alte raţiuni şi n-are rost să le comentăm. Deci este o realitate că între Timişoara şi Arad s-ar putea coordona o sumedenie de lucruri şi n-ar trebui să existe nişte chestiuni concurenţiale. Eu când am fost atunci în 2007 la Arad chiar dădeam exemplu anumitor industrii, industria de componente auto din Timişoara n-ar trebui să fie concurentă cu industria de componente auto din Arad sau software-ul care s-a dezvoltat aici în Timişoara n-ar trebui să fie concurent în Arad. În schimb, evident că uzinele Astra sau alte intreprinderi industriale mari din Arad n-ar trebui să fie concurate aici de intreprinderi timişorene. Ele de fapt nici nu se concurează. Dacă vă uitaţi pe structura economică o să vedeţi că sunt praguri economice elementare. Dacă abordezi problema asta în mod creativ şi doreşti o colaborare reală eu cred că cele două judeţe s-ar completa. Dar practic nu s-a făcut nimic. De aceea zic eu că această regiune dacă s-ar forma şi ar exista un concept pornit chiar de la un concept de dezvoltare, care să abordeze per-total regiunea ar putea identifica proiecte comune. Acum cred că sunt nişte proiecte comune de drumuri judeţene, care vin din Caraş, merg spre Timiş şi vin spre Arad.

A.A.: Cum vedeţi dumneavostră func­ţionarea acestor regiuni? Prin desfiinţarea consiliilor judeţene?

G.C.: Părerea mea este că aceste judeţe trebuie să rămână aşa cum sunt ele, iar ele să se configureze după o analiză care să aibă un consiliu regional, care să fie un organ deliberativ, să aibă un preşedinte, iar pentru început să fie un preşedinte ales indirect, de către consiliul regional. Într-o fază de început asta ar fi. Dacă se alege de populaţie există un anumit risc, judeţele care sunt mai populate pot să-şi impună anumiţi oameni. Asta este o chestiune care trebuie analizată la rândul ei. Cred că atunci ar exista un organ deliberativ regional, o adunare regională prin care ar putea fi ales şi direct, din păcate la noi democraţia este condiţionată de cheltuieli şi de economie, că orice reformă se face în ţara asta se face numai pe sărăcie, adică pe economie, nu se face pe ceea ce ar trebui, dar chiar mergând pe ideea de sărăcie, la nivel comunal, orăşenesc, şi judeţean ar putea să se menţină sistemul de alegeri de acuma, şi aceşti consilieri judeţeni din patru judeţe să zicem ar putea forma o adunare regională din care să se aleagă un preşedinte şi atunci n-ar mai fi alte lupte electorale. E o propunere care ar fi ca o propunere care ar merge în ideea ca baza să aleagă realmente nişte aleşi, iar aceşti aleşi să fie mandataţi să meragă mai departe. Consiliul regional se poate alcătui din cele patru consilii judeţene pentru că sunt în jur de 30 de consilieri judeţeni ori patru ar fi 120 de consilieri regionali. Pe măsură ce avansăm şi capacitatea economică creşte şi n-o să mai fim tot pe sărăcie atunci evident se pot face alegeri pentru consiliul regional sau se poate alege preşedintele printr-un vot direct, dar să fie structura regională esenţială ca să putem discuta. Super judeţul nu sunt de acord pentru că ar presupune desfiinţarea judeţului Arad, şi desfiinţarea judeţului Timiş şi ar crea un mega-judeţ, să zicem cu capitala la Timi­şoara, însă ca să îţi rezolvi anumite probleme ar trebui să vii de exemplu de la Moldova Nouă sau de la Chişineu Criş până în Timişoara sau să vii de undeva din Munţii Apuseni până în Timişoara şi este o aberaţie şi asta vă spuneam la început. Atunci eu fac o centralizare locală, în loc să fac o descentralizare naţională. Autoritatea regională trebue să o constitui luând de la guvern o sumedenie de atribuţiuni. Degre­vezi guvernul, acela se ocupă numai de problemele principale, păstrezi autoritatea regională ca for tutelar pe mai multe judeţe şi păstrezi judeţul, care este esenţial şi atunci arădenii nu cred că ar trebui să se simtă privaţi de această autoritate regională pentru că asta r putea avea şi ar putea analiza într-adevăr pe scară regională toate proiectele . De multe ori poate s-ar găsi şi posibilitatea de proiecte comune Timi­şoara – Arad şi nu de a privi fiecare în parohia lui şi de a-şi lega ideile numai strict de dezvoltarea proprie fără a ţine cont de dezvoltarea celuilalt. Am putea fi complementari şi pe partea economică şi pe partea agricolă şi aşa mai departe.

A.A.: În ce măsură Aradul este perceput aici la Timişoara ca o ameninţare. Aradul bine reprezentat în guvern, bine reprezentat în forurile de conducere ale partidului care iată este la putere în România.

G.C.: Personal nu percep Aradul ca o ameninţare, poate e şi o chestie subiectivă pentru că familia mea provine din Arad şi soţia şi fiul meu sunt născuţi în Arad, tatăl meu a fost născut în Arad şi am o afinitate cu Aradul, pentru că foarte multe evenimente din copilăria mea sunt legate de Arad, chiar dacă m-am născut în Timi­şoara şi mă consider timişorean. Pentru mine Aradul nu e o ameninţare din punct de vedere strict personal. Din punct de vedere economic nu poate fi o ameninţare şi cu tot respectul şi cu toată fineţea vreau să vă explic un lucru şi nu vreau să fiu înţeles greşit, priviţi vă rog numai pe datele statistice că Timişoara are un ascendent foarte mare. Timişoara su Timişul să zicem ca să nu tratez prea sentimental şi subiectiv această problemă, are 40% sau 45% din capacitatea acestei regiuni de dezvoltare. Vă rog să priviţi toate datele statistice şi să priviţi acest lucru. Din punctul meu de vedere câtă vreme judeţul Timiş are această pondere şi nu are nici un fel de încetinire a dezvoltării economice, câtă vreme şomajul în Timişoara este sub 3%, câtă vreme noi ne vedem de treburile noastre eu nu resimt Aradul ca o ameninţare. Am avut neplăcerea acum 4 ani la întâlnirea dintre consilierii din Timişoara şi Arad să aud şi voci din Arad care pe baza unor statistici aşa de o manieră cvasi-comuniste ne spuneau că până în 2015 Aradul depăşeşte Timişoara. Sunt aberaţii domne! Şi nu se pune problema să ne depăşim unii pe alţii, problema se pune să conlucrăm.

A.A.: Au fost discuţii aprige în ceea ce priveşte aeroportul.

G.C.: Nu vă supăraţi, ce s-a încercat acolo nu a fost o chestiune de fairplay. Această chestiune s-a abordat într-o şedinţă de guvern la care am făcut parte şi atunci am cerut să mi se explice de către domnul Berceanu pe ce raţiuni s-a făcut şi mi s-a dat singura raţiune că e în programul de guvernare al PD-ului din 2008 ceea ce pentru mine nu era o explicaţie suficientă şi nu asta e soluţia să comasezi două aeroporturi dintre care unul nu e funcţional şi altul are peste 1 milion de pasageri. Şi dacă tot vrem comasări atunci hai să ştim fiecare cu ce vine, ce se face şi ce rezultă de aici, nu aşa. După aceea am văzut nişte aberaţii că se intenţiona aeroport la Orţişoara şi bazaconii de genul acesta. Nu vreau să pedalez pe tema asta. Nu cred că Aradul este o ameninţare pentru Timişoara din diverse raţiuni inclusiv economice. Timi­şoara în momentul de faţă este pol de creştere, nu l-am decretat eu, ci guvernul, are o populaţie de 345 de mii de locuitori cu zonă metropolitană aferentă, zonă de dezvoltare intercomunitară, s-au investit în Timişoara în ultimii 15 ani de când ştiu eu mai bine, în jur de un miliard de euro, avem şomaj de 2%, nu văd ce ameninţare să văd din partea Aradului. Politic, că Aradul are nu ştiu câţi miniştrii, că Aradul e mai bine văzut la Bucureşti e adevărat, dar asta e treaba pedeliştilor din Timiş. De ce? Pentru că ei au adus mai multe voturi preşedintelui Băsescu decât a adus Aradul, pentru că populaţia e mai mare, nu din alte raţiuni şi cu toate astea dacă faci o evaluare a PD-ului pe cele trei judeţe din Banat sau din Banat –Crişana, o să vedeţi că Aradul şi cu Reşiţa sunt înaintea Timişului procentual dar şi ca influenţă politică, dar asta nu e o critică la adresa colegilor mei din PD. Ei ar trebui să se mobilizeze pentru că într-o ţară în care se politizează totul PD-ul Timiş ar trebui să se activeze şi să lupte pentru interesele judeţului Timiş, aşa cum o fac cei din Caraş sau din Arad, dar eu Ciuhadu, primarul Timişoarei nu mă simt periclitat de Arad. Că mă deranjează în alte locuri şi nu neapărat în Arad se dau bani pe criterii politice, ceea ce este absolut evident şi clar, de exemplu acum doi ani s-au dat la Arad pe termoficare 580 de miliarde şi Timişoara a luat zero. Explicaţiile care mi s-au dat la Bucureşti au fost de-a dreptul hilare, pentru că Consiliul Local a făcut imprudenţa ca să achite din venituri proprii anumite pierderi ale societăţii de termoficare, dar aici nu e vinovat Aradul, ci solidaritatea asta portocalie, care cât beneficiază Aradul de treaba asta nu ştiu şi nu e treaba mea, eu vreau ca Timişoara în funcţie de ceea ce prestează pentru această ţară să fie recunoscută la nivelul prestaţiei ei de către guvern şi în momentul de faţă, guvernul după părerea mea este dator Timi­şoarei. Că e dator din raţiuni politice, sper ca anul 2012 va aduce şi o schimbare în acest mod de abordare, fie că va veni alt guvern, fie că actualii guvernanţi, o să îşi mai schimbe optica pentru că judecata asta cine nu e cu noi, e împotriva noastră e o judecată tipic bolşevică cu tot regretul trebuie să o spun şi din păcate se pare că asta e singul mod de a guverna această ţară. În esenţă, nu percep Aradul ca un pericol şi nici nu percep, ar fi absurd, când am putea conlucra să ne luptăm pe nişte chestii sterile, cu aeroportul părerea mea că procedura care a fost invocată de domnul Pistru a fost total arbitrară şi total nelalocul ei, pentru că nu s-a bazat pe absolut nimic, că arădenii sunt binevoitori şi dacă autostrada asta se va termina de 30 de kilometri, vor ajunge la Timişoara în jumătate de oră. Deci nu văd acum de ce să reactivăm un aeroport mort, care nu are nicio speranţă, în defavoarea unui aeroport care are peste un milion de pasageri pe an şi bineînţeles că şi aici se pot găsi diverse modalităţi de conlucrare, ca la Arad să se facă un anume gen de transporturi, nu dau sfaturi, dar când vrei o colaborare trebuie să o faci pe faţă, nu aşa pe dos şi să ne trezim cu tot felul de dispoziţii date de un secretar de stat pe care ministrul Berceanu spunea că nu le ştie şi aşa mai departe.

A.A.: Problema fuziunii celor două aeroporturi e închisă în acest mo­ment?A eşuat?

G.C.: Nu ştiu, eu personal m-am opus pentru că mi s-a părut un proiect absolute neserios şi modalitatea a fost absolute arbitrară fără a fi consultaţi.

A.A.: Aş vrea să vorbim şi despre noua dumneavoastră candidatură pentru o funcţie de primar, suntem deja într-un an electoral, mai avem 11 luni până la următoarele alegeri. Va candida Gheorghe Ciuhandu şi pentru următorul mandat?

G.C.: M-au întrebat mulţi de treaba asta şi vă dau cuvântul meu că nu mi-am pus această problemă şi poate azi aţi avut şi motivaţia că am convenit la o anumită oră şi discuţia asta are loc la trei sau patru ore după ora convenită. Vreau să spun că sunt un om foarte ocupat, ca orice primar care e activ şi vrea să facă ceva. Eu am avut un angajament în 2008 faţă de acest oraş, între altele am zis că vreau să finalizez proiectele europene, să le depun în termen, să aduc spre Timişoara ceea ce se poate aduce, pe plan operaţional-regional, peste 70 de milioane de euro, să aduc spre Timişoara ceea ce se poate aduce pe pos-ul de mediu şi s-au adus bani şi la termoficare 70 de milioane şi bani pentru reţelele de apă-canal, numai pe Timişoara vreo 26 de milioane şi aşa mai departe. Acestor lucruri m-am dedicat şi vă dau cuvântul meu că toată ziua numai asta fac, deci nu e problema de campanie electorală şi dintr-o altă raţiune dincolo că sunt ocupat, nu cred că oraşul Timişoara trebuie acum un an de zile să stea numai în înfruntări electorale şi de fapt lucrul acesta nu cred că trebuie să fie nici în ţară, avem multe de făcut, vedeţi cum e viaţa de zi cu zi, grea, economia nu prea merge, oamenii au probleme, asta trebuie rezolvat. Că avem conform legislaţiei o lună campanie electorală sau că unii o încep cu două-trei luni mai devreme, asta nu este o problemă, dar să începi de acum, eu nici nu am pus problema. O să văd la momentul potrivit dacă o să mai candidez sau nu!

A.A.: USL vă face cu ochiul?

G.C.: Am avut discuţii cu domnul Ponta aici şi cu alţii, dar vreau să vă mai spun un lucru şi îl spun şi arădenilor şi colegilor mei de la PNŢ pentru că au fost tot felul de zvonuri, eu nu am fost membru de partid comunist, n-am turnat la securitate, la revoluţie m-au reţinut şi am intrat în PNŢCD din convingere şi dintr-o tradiţie de familie şi nu intenţionez să intru în altă combinaţie politică nici cu USL, nici cu PDL. Că eu colaborez şi am avut alianţe cu ei e una, dar să intru şi să candidez, nu mi s-au făcut oferte concrete, au fost discuţii şi nu am niciun angajament faţă de nimeni.

Preluat din Vestic

Anunțuri

Etichete: ,


%d blogeri au apreciat asta: