Memoriul foştilor miniştri prezentat Comisiei externe a Senatului în chestiunea Basarabiei şi Bucovinei

Moldova de răsărit, care poartă numele dinastiei Basarabilor, stăpână pe gurile Dunării, continuă o viaţă de două ori milenară în legătură cu strămoşii noştri cei mai îndepărtaţi, iar punerea în valoare a acestor teritorii de o bogăţie unică în ce priveşte roadele pământului se datoreşte muncii româneşti sub conducerea, timp de 500 de ani a Domnilor moldoveni, legitimi Suverani ai Basarabiei încă în veacul al XIV-lea.

Când s-a simțit nevoia unei închinări faţă de imperiul otoman, considerat ca o continuare internaţională a Bizanţului, adică a Romei de răsărit, legătura cu acela care a fost pentru noi nu sultanul turc ci Împăratul, a ştirbit, în teoria de stat otomană, dreptul exclusiv al Moldovei la hotarele ei istorice. Ca şi ţara vecină Moldova n-a făcut parte din „casa dinlăuntru” a Imperiului, ci din „Casa din afară”, din care nimic nu se poate înstrăina. Dovada o avem şi în acest răspuns la pretenţii de anexare ale Austriecilor înainte de pacea din Carloviţ la 1699, răspuns ale cărui cuvinte sunt redate astfel de cronica moldovenească de atunci:

„Ţara Moldovei este. volnică (liberă) şi Turcilor este închinată, nu este luată cu sabia”.

Numai confuziunea tuturor naţiunilor de drept, în Europa întreagă, de la sistemul împărţirilor de state la încălcările epocei napoleoniene a putut aduce părăsirea, printr-un tratat ruso-turc, care nu ne priveşte, a Basarabiei către Ţari în 1812.

Rusia însăşi a considerat acest act, nu ca insuşirea unei provincii, ci ca formarea unei oblaştii la care spera să adauge restul Moldovei şi de aceea s-au păstrat legile, obiceiurile şi limba până la 1870.

Judecata Europei în urma războiului Crimeei, a întărit dreptul românesc prin aceia că Moldova a fost pusă păzitoare în numele ei a gurilor Dunării cu tot ţinutul care le acoperă. Iar, când Rusia lui Alexandru al II-lea a reluat zilnic, nu fără a oferi compensaţii pe care ca atare, am declarat că nu le primim, înţelepciunea întemeietorului Dinastiei româneşti contemporane a retras, numai, înaintea invaziei, armata şi funcţionarii fără a voi să iscălească un act de cesiune. În 1879 incă o hotărâre juridică românească urma cu cercetarea unui proces basarabean, dovedind cu texte de drept că România este din acest punct de vedere teoretic stăpână încă acolo.

În timpul marelui războiu Basarabia, căzută în anarhie şi reclamată fără nici un temei de o Ucraină fără bază istorică n-a cerut nimănui această moştenire firească. Ea s-a oferit de la sine pe baza dreptului de autodeterminare care e la baza teoriei constituţionale a Republicei Sovietelor.

A se aplica Ţinuturilor nordice ale Bucovinei, unde niciodată n-a fost o stăpânire rusească, sub pretextul că astfel se capătă o despăgubire pentru acele pagube pe care le-am fi adus Basarabiei, pe care, dimpotrivă, am ridicat-o dintr-o stare de quasi-barbarie, din cauza unei insule interne, înseamnă o strămutare a desbaterii pe un teren naţional care a negat prin însăşi cererea de a se ceda întreaga Basarabie cu populaţie covârşitor românească. Iar atingerea teritoriului însuşi al vechiului regat e cu totul în afară de toate postulatele teritoriale ce s-au infăţişat României, în raport cu ţinuturile alipite.

Ultimatul de eri urmat de o luare în stăpânire imediată nu poate găsi nici un temei istoric şi legal şi înstrăinarea unei atât de largi părţi a României unite calcă peste dreptul a 3 milioane de ţărani români şi a unei pături de intelectuali devotată cauzei naţionale.

Fără a pune în discuţie necesităţi care s-au socotit că nu se pot evita, subsemnaţii, dintre care cei mai mulţi sunt întemeietorii înşişi ai Statului Român nou în hotarele lui fireşti, nu pot admite ca în orice formă să se dea o recunoaştere legală în numele statului şi
poporului român la ceea ce nu este decât o uzurpaţie determinată de confuzia de noţiuni; dorinţi trecătoare, a unei epoci de criză fără pereche.

2 Iulie 1940.

ss. N. Iorga, I. Maniu, C.I. Brătianu, C.G. Mironescu, Dr. C. Anghelescu, I. Mihalache, A.C. Cuza, M. Popovici, Dr. N. Lupu, Gh. Brătianu, A. Lapedatu, Pan Halipa, Dr. I. Costinescu, Stelian Popescu, V. Sassu, M. Oromolu, V. Madgearu, N. Chirculescu, O. Tăslăoanu, C. Brătianu, N. Polizu-Micşuneşti, Gh. Popp, Dr. A. Dobrescu, T.G. Emandi, Gh. Cipăianu, I. Lugoşianu.

Anunțuri

Etichete:


%d blogeri au apreciat asta: