Cinci sfaturi pentru liderii țărăniști

PNTCD incearca o noua relansare. In cel mai serios demers din ultimii ani, diversele aripi ale partidului par sa fi lasat deoparte orgoliile in incercarea de a reconstrui partidul.

Inainte de a intra in miezul partidului, sa incercam sa avem mai intai imaginea de ansamblu. Un clivaj imens s-a produs in societatea romaneasca intre conducatori si popor. Asa cum elevul invata sa “impuste” note fara a asimila cu adevarat materia, clasa politica romaneasca a invatat sa guverneze privind doar la elementele care sa ii asigure realegerea. Populismul este la el acasa, in PDL, PSD sau PNL. In consecinta, politica facuta pe baza principiilor si doctrinelor a disparut.

Sa ne lamurim, inainte de a incepe disputele: lucrurile nu sunt in alb si negru. Nu toate masurile adoptate de diversele guvernari ale ultimilor 10 ani au fost in alb si negru. Gasim o mare varietate de nuante de gri. Gasim masuri bune si masuri proaste in toate guvernarile. Gasim oameni integri si sarlatani in toate partidele. In mod rezonabil, privirea scenei politice ca o poveste cu Scufita rosie si lupul cel rau nu ne duce decat la interminabile si sterile discutii partizane.

Realitatea este ca o mare parte din societatea romanesca nu se regaseste in clasa politica actuala. Din pacate, risc sa afirm ca aceasta parte este minoritara. Sa nu ne amagim: romanii nu sunt acel popor fara prihana, care s-a pricopsit cu o clasa politica mizerabila. Romanii au in mijlocul lor destui hoti, destui lenesi si destui lasi. Dar au, de asemenea, si oameni remarcabili. Oameni pe care ii poti suna la 2 noaptea cand ai o problema si care vin sa te ajute fara a avea nici cea mai mica ezitare. Clasa politica este o imagine destul de fidela a poporului (e o constatare, nu o acuzatie).

Aceasta minoritate remarcabila a castigat alegerile nationale o singura data in ultimii 20 de ani: in 1996. Atunci a reusit sa rastoarne un raport care i-a fost permanent defavorabil, aducand la guvernare PNTCD si CDR. Aceasta victorie a venit la pachet cu niste asteptari uriase, o buna parte intemeiate, cea mai mare parte nerealiste. Nerealizarea lor a impins PNTCD in afara vietii politice in anul 2000.

O precizare importanta: PNTCD nu a fost doar partidul taranistilor. El a fost partidul sperantei, in care si-au pus increderea foarte multi din cei pentru care politica nu este o chestiune de viata si de moarte. A fost partidul celor care nu isi propun sa schimbe lumea din temelii, ci doar spera ca ea sa fie un loc mai bun. Un loc in care fiecare sa isi poate face o viata decenta. Un loc in care fiecare sa isi poata urma visul, fara a fi haituit de cei din jur sau de autoritatile statului. O lume in care, dupa propriile puteri, sa ii intinzi o mana celui de langa tine. E aceasta o viziune idealista? Este, in masura in care, in fiecare dintre noi, salasluiesc idealuri. Obligatia unui partid este de a transpune aceste idealuri intr-un sistem deschis si functional, in care fiecare sa poata merge cat de departe doreste.

Sa revenim la prezent. Ce pot si ce trebuie sa faca liderii de azi ai PNTCD?

1. Prima actiune consta in abandonarea retoricii care cere ca un partid sa castige urmatoarele alegeri. Nici macar nu trebuie sa isi propuna un anumit procent (5 sau 10%). Si nici macar intrarea in parlament nu trebuie sa fie o conditie de viata si de moarte.

Pentru alegerile anului 2012 (locale si parlamentare), PNTCD trebuie sa devina purtatorul de cuvant al celor dezamagiti de actuala stare de lucruri. Dezamagiti nu din pozitia celui vesnic nemultumit, ci a celor care doresc o Romanie a oamenilor liberi. Inevitabil, in imensa matrice socialista in care Europa se scalda, acest curent nu poate fi decat de centru-dreapta, dar si asta e prea putin important.

Procentele nu conteaza, mai bine zis sunt irelevante. Daca intr-o localitate PNTCD obtine 1%, trebuie sa se bata in continuare pentru acei 1% din electori care cred in el. Daca in alta localitate castiga alegerile, trebui sa puna in functiune un alt mod de a face administratie. Cea mai buna imagine este cea a unei scari, in care alegerile sunt doar o alta treapta. Scara se urca treapta cu treapta.

2. A doua actiune consta in pozitionarea la nivel national, fata de cele doua mari blocuri (PDL si USL). Liderii PNTCD trebuie sa evite erorile ultimilor ani: alinierea fata de una din tabere.

Sa ma explic: atat PDL, cat si USL au incercat sa isi apropie PNTCD in ultimii ani. Nu pentru vreun avantaj aritmetic imediat, ci pentru blazon. Adevarul crunt este ca PNTCD nu are ce sa ofere. Nu are o baza solida pentru nici o negociere. O asemenea baza poate veni doar dupa o validare electorala, nu inaintea testului alegerilor. PDL si PNL incerca sa isi alature PNTCD doar pentru istoria sa si pentru brand. Atat, nimic mai mult.

In plus, PNTCD trebuie sa inteleaga ca nu are prieteni in politica si este absolut normal ca prietenia sa nu existe in acest domeniu. Cei pe care taranistii ar fi tentati sa ii considere prieteni (liberalii), sunt duplicitari. Aliantele politice se bazeaza pe pragmatism, nu pe prietenii.

PNTCD nu se poate pozitiona decat in opozitie fata de ambele blocuri. Dar nu o opozitie de persoane, ci una bazata pe principii si pe o neincredere sanatoasa. Raportarea trebuie sa fie punctuala fata de masuri concrete, nu una generala. Pentru a creste, PNTCD trebuie sa refuze capcana pozitionarii pro-Basescu sau anti-Basescu. Daca o masura a guvernului sau o propunere a opozitiei este conforma cu propriul program, ea trebuie sustinuta si pozitia explicata. Daca este contra, ea trebuie combatuta. Raportarea se face mereu si exclusiv la propriul program. Este calea morala si logica, dar ingrozitor de greu de urmat (PNL-ul lui Crin Antonescu de pilda, foarte bine pozitionat pentru o asemenea abordare, a abandonat-o complet prin calea mai facila a alaturarii de PSD).

Aceste doua actiuni imediate fiind implementate, PNTCD poate trece la constructia pe termen lung.

3. A treia actiune consta in crearea stucturilor locale. Slaba popularitate de acum e un avantaj, pentru ca tine departe oportunistii. Se poate construi pe teren curat, cu oameni curati. E partea cea mai putin fascinanta, care cere multa putere de munca si care ofera putine satisfactii imediate. Dar e o munca care trebuie facuta, care are un inceput, dar nu are sfarsit. Victor Ciorbea (daca si-a pastrat puterea de munca din perioada cand era prim ministru) pare persoana potrivita sa ia tara la pas.

4. A patra actiune consta in pregatirea specialistilor pentru activitatea de guvernare la nivel national si de administrare la nivel local. In mod realist, PNTCD nu are oameni in acest moment pentru a participa la guvernare sau la administrarea judetelor sau a marilor municipii. In 1996, dupa circa 7 ani de pregatiri intense, partidul avea un grup mult mai numeros de persoane pentru a guverna, din pacate marea majoritate nerodati pentru o activitate guvernamentala. Azi situatia este incomparabil mai proasta.

De aceea, in mod onest, PNTCD trebuie sa spuna ca nu este pregatit sa intre la guvernare in 2012, indiferent de procentul obtinut in alegeri. Sigur ca asta va indeparta o parte din electorat. Dar va atrage alt segment, care va aprecia acest mod diferit de a face politica.

5. A cincea actiune consta in pregatirea pentru ce va fi dupa localele din 2012. Acolo unde PNTCD va castiga totusi alegerile locale trebuie instituit un alt mod de a face administratie. Iar acei alesi locali trebuie sustinuti cu toate resursele partidului (interne si externe). Acele puncte trebuie sa devina capul de pod din programul mai mare al renasterii Romaniei. Dar asta e o discutie mai ampla si nu e acum momentul pentru a o detalia.

Aceste 5 actiuni, aplicate cu consecventa zi de zi, sunt suficiente pentru a imprima partidului o panta crescatoare.

Inca o precizare de sfarsit: chiar pe cel mai optimist scenariu, PNTCD nu poate deveni in 2012 partidul care sa construiasca o alt fel de Romanie. Dintr-o doua motive mari:
-poporul roman nu poate strange, nici acum, nici in 2012, masa critica pentru schimbare
-PNTCD nu are si nici nu poate nadajdui sa stranga pana in 2012 un aparat de partid cu care sa poata guverna

Exista victorii care te coboara si infrangeri care te ridica. PNTCD nu poate sub nici o forma (potrivit logicii partidelor) sa castige alegerile in 2012. Dar le poate pierde, de o maniera si la un scor, in care sa poata defini standardele dupa 2012 si sa impinga clasa politica in ansamblu spre o alta abordare a politicii. E o misiune teribil de grea, dar nutresc speranta ca minoritarea de care vorbeam la inceputul articolului va fi suficient de numeroasa pentru a o promova. Daca PNTCD va deveni sau nu exponentul ei, depinde in buna masura de intelepciunea noilor sai lideri politici nationali. Si a celor locali care pot fi atrasi spre aceasta noua constructie politica.

Generatia pasoptista, cu foarte multi pasi inainte si multi pasi inapoi, a reformat Romania. Generatia de dupa 1918 a esuat, in mare masura, in a construi Romania moderna. Pentru generatia de dupa 1989 lucrurile se joaca inca, desi esecurile au fost, pana acum, mai numeroase decat succesele. Aceasta generatie are nevoie de un vehicul politic in care sa se regaseasca. Poate fi PNTCD sau poate fi altul. Depinde de liderii PNTCD sa profite de acest moment favorabil relansarii. Si depinde de actiunea minoritatii romanilor liberi. PNTCD este si a lor, nu doar a membrilor partidului.

In incheiere, doua comentarii la un articol de pe un site de stiri:

(1) Iulian : PNTCD dispare doar daca Romania ramane fara suflet.

(2) Teofil Marita : Am mostenit credinta si dragostea fata de acest partid si principiile lui de la tatal meu. Am speranta ca romanii vor intelege cit mai repede nevoia de acest partid si va revenii din nou partidul cu 76 %. Sa ne ajute Dumnezeu.

Preluat de la Jeopardy

Anunțuri

Etichete:

7 răspunsuri to “Cinci sfaturi pentru liderii țărăniști”

  1. Lungu Daian Says:

    M-a deranjat punctul 4. „A patra actiune consta in pregatirea specialistilor pentru activitatea de guvernare la nivel national si de administrare la nivel local. In mod realist, PNTCD nu are oameni in acest moment pentru a participa la guvernare sau la administrarea judetelor sau a marilor municipii. In 1996, dupa circa 7 ani de pregatiri intense, partidul avea un grup mult mai numeros de persoane pentru a guverna, din pacate marea majoritate nerodati pentru o activitate guvernamentala. Azi situatia este incomparabil mai proasta.”.
    Toata lumea in 1996 zicea ca PNTCD nu are cu cine guverna (specialisti). Stimate autor al celor scrie mai sus, te rog defineste notiunea de specialist.
    Si sa iti reamintesti ca 1996 in momentul predarii de catre specialistii PDSR( in frunte cu Vacaroiu) a puterii catre CDR in care principalul partid era PNTCD-ul, in banca nationala erau cca 650 mil de dolari. La predare puterii catre PSD in 2000 in banca nationala erau peste 2,5 miliarde dolari si se inregistra prima crestere economica reala (nu raportata pe hartie), de dupa 1945.
    Oameni bine pregatiti are PNTCD-ul nu-ti face grija.
    Addenda: Intr-un interviu dat tvr de A. Barladeanu acesta recunostea ca la sf celui de-al II-le razboi mondial venitul pe cap de locuitor in Romania era de 2500 dolari, iar in 1989 venitul pe cap de locuitor era de cca 150 dolari.
    Ce mai puteti spune?. Eu atata pot sa zic ca in 45 de ani+20 notiunile de non valoare si valoare s-au inversat.

  2. admin Says:

    Nu-i mai lăsați să gândească în locul vostru!
    http://despredemnitate.wordpress.com/2011/06/19/lasati-ma-sa-gandesc-in-locul-vostru/

  3. Claudiu Minea Says:

    Lungu Daian: haideti sa nu ne amagim. In multe localitati din tara nici macar nu mai exista filiale PNTCD. Partidul trebuie reconstruit de la baza, iar viitoarele victorii trebuie sa ne prinda pregatiti pentru guvernare/administrare.

  4. Manist Says:

    CUTEZATI SI VETI INVINGE !

  5. Mircea Talos Says:

    Abia azi am citit cu atentie materialul.Mi se pare exceptional,scris de un prieten adevarat al taranistilor.Multumiri autorului.Sigur vom tine seama de sfaturile sale,de bun simt,logice,realizabile.
    Doamne ajuta!

  6. marian Says:

    Haideti sa aducem PNTCD in Parlament.

  7. dragos Says:

    “Activistul virtual” Beuca sterge comentariile care nu ii plac,care spun adevarul!da dovada ca are cenzura in sange de pe timpul comunistilor!!!RUSINE RUSINE RUSINE! EL E UNUL DIN CEI CARE URMEAZA “CALEA DREAPTA”! cu astfel de smenari a facut ciorbea “reunificarea”!
    JOS CENZURA!!AVEM DREPTUL LA REPLICA!JOS COMUNISTII!

Comentariile sunt închise.


%d blogeri au apreciat asta: