Un sicofant: Eugen Moiescu

Dacă am făcut publică poziţia mea faţă de Aurelian Pavelescu, mă simt dator să scriu câteva lucruri şi despre un clevetitor, care se încăpăţânează să tulbure şi mai mult apele în PNŢCD, Eugen Moiescu, aşa cum anunţă şi titlul acestui material. Fost angajat al MApN înainte de Revoluţie, Moiescu a plecat în Statele Unite la începutul anilor ’90, după cum el însuşi a relatat în mai multe interviuri pe care le-a dat în ţară.

Nimic rău în asta – că doar ne aducem aminte cu toţii acuzele comunisto-feseniste la adresa lui Raţiu şi Câmpeanu, imediat după întoarcerea lor în ţară: „nu aţi mâncat salam cu soia” – dar biografia este puţin credibilă, prea romanţată pentru gustul meu. Un veritabil american dream la sfârşitul mileniului II şi începutul mileniului III ar fi trăit d-l Moiescu peste ocean: ajuns acolo fără un ban în buzunar, fără să ştie o boabă de limba engleză, dar cu ambiţie şi perseverenţă ar fi ajuns posesorul unei averi de invidiat, al unei afaceri care merge singură, aducându-i suficiente resurse pentru un trai comod. Greu de crezut!

Eu cred că, în goana după voturi şi susţinători, Eugen Moiescu şi-a cosmetizat biografia pe ici, pe colo, în punctele esenţiale, ca să  folosesc un clişeu al lui nenea Iancu, pentru a da bine la public. Se fereşte însă ca dracul de tămâie să spună cum a revenit în ţară pentru a candida, sub stindardul PRM, la alegerile locale de la Reşiţa, unde a obţinut un scor electoral cu mult sub cel al partidului.

De asemenea, după ce şi-a anunţat candidatura ca independent la alegerile europarlamentare, l-a convins pe Miluţ să îl treacă pe a doua poziţie pe lista PNŢCD. S-a vorbit destul de mult şi despre o afiliere a lui Eugen Moiescu şi a unuia dintre susţinătorii săi, Doru Năsui, la serviciile de informaţii post-decembriste, dar dovezi elocvente nu au apărut încă în acest sens.

Cert este că portretul lui Moiescu are destule pete care îşi aşteaptă clarificarea. În 2010, în 29 ianuarie la un congres la care tradiţionaliştii din partid au refuzat să participe, probabil în urma unui şantaj, Miluţ se retrage din cursă şi chiar demisionează din PNŢCD, astfel că unica moţiune prezentată rămâne cea a lui Moiescu, care îl desemnează preşedinte.

Congresul nestatutar nu este recunoscut de cea mai mare parte a organizaţiilor judeţene şi nu a putut fi înregistrat până la capăt, la instanţa competentă. După ce şi-a văzut visul cu ochii, mai bine spus după ce şi-a împlinit misiunea de a încurca şi mai mult lucrurile, Eugen Moiescu a plecat în America, lăsând un Nichipercea pe post de locţiitor, iar de acolo de unde se află transmite, din când în când, mesaje grave, cu scopul de a împiedica orice încercare de reunificare.

Cred că prin subminarea oricărei şanse de reuşită în privinţa reunificării ţărăniste, Moiescu şi-a arătat adevărata faţă, şi-a dezvăluit intenţile de a lucra contra interesului partidului. Dacă vrea să dea dovadă de bună credinţă, să demonteze cele scrise de mine (fapt care nu ar putea decât să mă bucure) să vină la congresul de sâmbătă şi să ni se alăture într-o acţiune politică hotărâtă şi dreaptă.

Eugen Urs

Președinte PNȚCD Brașov

Etichete: Eugen Moiescu, Eugen Urs, PNŢCD