Cine este păpuşarul, domnule Pavelescu?

După postarea precedentă cu titlul „Ce doreşti dumneata, domnule Pavelescu?”, m-am trezit duminică cu un telefon de la nimeni-altul decât… Aurelian Pavelescu. Speram într-un răspuns direct, o explicaţie bărbătească, o infirmare sau o confirmare hotărâtă a celor scrise de mine. Defect de om crescut în Transilvania – ba chiar mai grav – la poalele Munţilor Făgăraş.

Un ceas, fără vreo două-trei minute, i-a trebuit distinsului avocat să nu spună nimic concret, să treacă de la o stare sufletească la alta şi iarăşi să revină, de la rugăminte la indignare, iarăşi la tânguială, din nou la ameninţări, totul presărat cu consideraţii care – pe mine, cel puţin – nu mă mişcă. Mă gândesc că am avut de-a face cu o deformaţie profesională, cu un avocat care trebuie să impresioneze nu atât instanţa de judecată (obişnuită cu vorbitori de genul acesta), cât mai degrabă pe clientul de la care vin bănuţii pentru un trai comod. Dacă revin asupra temei şi pun în discuţie şi convorbirea telefonică purtată, o fac pentru că au fost de-a lungul ei abordări (destul de răspândite) cu care nu pot să ma împac.

De pildă, cea mai puţin gravă dintre toate: „voi, în provincie nu aveţi cum să ştiţi, însă de aici de la Centru lucrurile se văd mai clar”… Nici pe vremea lui Sorin Lepşa, când partidul funcţiona ca un ceasornic la nivel judeţean şi naţional, nu am acceptat că la Braşov faţă de Bucureşti, la Făgăraş faţă de Braşov sau chiar la Şinca Veche, comuna mea natală, faţă de Făgăraş suntem diferiţi, că unii suntem cetăţeni de rangul doi, buni când este nevoie de voturi, manifestări şi adunări publice, iar alţii, de la Centru sunt mai cu moţ. George Orwell în Ferma animalelor sau în 1984, celebrele lui romane satirice, spune că „toţi oamenii sunt egali, dar unii sunt mai egali decât alţii”, însă credeam că ironia sa rămâne o amintire după ce sistemul comunist vizat de aceste scrieri a dispărut (să mă înşel, oare?)…

Cu bunul simţ deprins din familie, cu modestie, dar şi cu hotărâre, m-am lansat în afaceri, am participat la înfiinţarea de organizaţii PNŢCD în întreaga Ţară a Făgăraşului, am plecat consilier judeţean în reşedinţa de judeţ, am stat la masă cu şefii de la judeţ, de la Bucureşti, cu miniştri, cu premieri, cu preşedinţi, chiar cu Vodă! Nu mi-am uitat o clipă locul, nu m-am aflat în seamă cu tot dinadinsul, dar nici nu m-am sfiit, ca Moş Ion Roată, să îmi spun demn punctul de vedere. Am făcut-o doar pentru că aşa am crezut întotdeauna şi că aşa m-a învăţat tata de mic. Acest lucru nu ţine de şcoli înalte, nu depinde de cultură, nu cere o inteligenţă sclipitoare, dar se leagă foarte mult de sufletul şi firea poporului român, cred eu, prea puţin alterat de vremi la poalele Făgăraşului. În 1990, neştiind nimic de politică, fără vreo ambiţie de mărire, stăteam de veghe la o secţie de votare din zona mea, alături de bătrânul meu tată, pentru că mi-a spus că noi, în familie, am fost cu Maniu şi musai mergem înainte cu Raţiu, Coposu şi Regele Mihai. Îmi spui dumneata, domnule avocat, că vechimea în partid nu contează? Nu-ţi pierde timpul, că nu te cred.

Fără tradiţii, fără moştenirea luptei pentru neam a Partidului Naţional Român din Ardeal şi fără perseverenţa şi legătura cu ţăranii a Partidului Ţărănesc din Regat, fără acţiunea politică a lui Iuliu Maniu în perioada interbelică şi mai cu seamă sub dictaturile regală şi antonesciană, am fi doar o frunză în vânt, poate la fel de neînsemnată ca frunza Elenei Udrea. Îmi spui că Ion Diaconescu nu mai judecă, că lui îi datorăm dezastrul partidului, că surorile lui Corneliu Coposu şi Doina Cornea nu au habar de politică, eu tot nu te cred! Ion Diaconescu şi-a petrecut anii frumoşi ai vieţii luptând pentru un ideal, stând 17 ani în puşcăriile comuniste. Poate pentru dumneata, domnule Pavelescu să nu conteze. Pentru mine şi pentru cei ce vor ca partidul să revină în fruntea ţării, nu doar pe scena politică parlamentară, este cel mai important lucru să avem repere morale, să arătăm tinerilor de astăzi că avem modele vii printre noi.

Cred în fruntașii noştri, cred că Victor Ciorbea poate aduce unificarea la 18 iunie, cred în susţinerea susţinerea aliaţilor tradiţionali ai PNŢCD: AFDPR, asociaţii monarhiste, organizaţii de revoluţionari, Alianţa Civică, alte structuri ale societăţii civile. Iată, ţi-am dat un răspuns public la afirmaţiile şi întrebările – îmi pare rău să o spun, impertinente – pe care mi le-ai adresat. Răspunde-mi şi dumneata, ceea ce ai evitat în câteva rânduri în discuţia telefonică de duminică: cine stă în spatele celor care fac manevre? Cine este păpuşarul din spatele dumitale, domnule Pavelescu?

Eugen URS

Președinte PNȚCD Brașov

Anunțuri

Etichete: , ,

2 răspunsuri to “Cine este păpuşarul, domnule Pavelescu?”

  1. Ionut Says:

    O conversatie telefonica intre doua persoane nu se transmite pe internet. …Poti pastra pentru tine concluziile, sa-ti formezi o parere despre interlocutor dar nu sa o faci publica.
    In acest mod te-ai descalificat!

  2. Ioan Furtuna Says:

    Nu-i valabil si pentru gunoaie!

Comentariile sunt închise.


%d blogeri au apreciat asta: