Lucian Orasel: Apel către toţi membrii PNŢCD

Istoria românilor a fost o luptã neintreruptã din timpuri milenare, iar tara a fost un ”rug” pe care s-au jertfit, la locul si in momentul cerut de Stele, cei mai multi si mai buni fii ai sãi. Dacã in fiecare clipã altele au fost cerintele, acei fii strasnici ai natiunii au rãspuns simplu si total, cu intelepciune si curaj, pentru a rãmâne fãclii, luminând dãinuirea noastrã aici. Asa s-a intâmplat in secolele ce au urmat pânã la al doilea rãzboi mondial, când tara a fost cuceritã de cãtre forte strãine care au impus perioada cea mai neagrã din istoria tãrii noastre: sistemul comunist. România a fost supusã unei exploatãri crunte, pentru care plãteste un tribut greu chiar si in prezent, la 20 de ani de la cãderea comunismului. Dãinuirea noastrã se datoreste si luptei detinutilor politici, atât cât au putut sã o facã pentru apãrarea neamului lor, jertfindu-se in lanturi, la inceputul unei perioade de cuceriri nãprasnice. Ei fac parte dintre eroii nostri traditionali, incepând cu Decebal, care i-au infruntat mereu pe cuceritori, chiar dacã vitregiile timpului i-au dus la pieire.

Din nefericire, sfârsitul secolului XX gãsea poporul român intr-o stare de dezbinare fãrã egal, intr-o stare de sãrãcie materialã, dar mai ales, moralã. Primul lucru care trebuie fãcut pentru a iesi din aceastã situatie este aflarea adevãrului, indiferent care este el, ca sã intrãm cu demnitate si incredere intr-un alt secol si mileniu, din care s-au scurs deja 10 ani.

Nicolae Iorga spunea, prin cuvintele urmãtoare, cã:”Adevãrul e pretutindeni, dar nu-l recunoste decât acela care-l cautã. Cu un singur adevãr, un om cumsecade isi face mai multi dusmani decât o canalie, cu o viatã intreagã de minciuni”. Avem nevoie de adevãr pentru a afla cât de adânc ne-am infundat in noroiul istoriei in perioada incercãrii comuniste de a distruge tara si de a desfiinta natiunea. Avem nevoie de adevãr cãci, numai stiind adevãrul, vom putea sti ce trebuie sã facem pentru a salva ceea ce mai este de salvat.

Devine ingrijorãtoare perspectiva creãrii unei societãti fãrã educatie moralã, bazatã exclusiv pe dorinte materiale, formatã dintr-o multime de indivizi, tinutã impreunã ca sã nu se dezintegreze numai prin complicata armaturã a legii – prin fortã si prin coruptie – armatã, politie, tribunal, libertinaj si bani. Indiferenta, inrãdãcinatã prin incapacitatea celor mai multi membri reprezentativi ai acestei societãti, a fost cristalizatã in afara natiunii care i-a produs, provenind de la conceptia comunistã ateistã – statul impotriva propriului popor – continând elemente de decompozitie a celor  ”pasivi si tãcuti”,”ascultãtori si supusi”, care a creat o lume rãzvrãtitã impotriva oricãrei ordini spirituale – o lume fãrã Dumnezeu.

Coruptia, minciuna, crimele, teroarea si represiunea au fost armele ”democratice” ale dictaturii proletare in guvernarea tãrilor inrobite, care au intrat intr-o rutinã zilnicã de administrare a mãsurilor represive, dezumanizând intreaga populatie, folosind cenzura in comunicatii, controlarea frontierelor si exilarea oponentilor. Tãrile au fost distruse si natiunile desfiintate, lichidând elitele rãmase in tarã, dar care si-au pãstrat verticalitatea, ori, pervertindu-le pe acelea care s-au incovoiat usor. O persoanã curajoasã poate oricând sã ia o atitudine fermã pentru ceea ce crede cã este bine, dacã este pregãtitã sã accepte consecintele actiunilor sale.

Toate marile schimbãri sociale au fost realizate prin asemenea hotãrâri constiente, de infruntare a rãului social. Intr-o comunitate, destinul poate fi schimbat oferind o nouã viatã membrilor sãi si un antidot impotriva otrãvirii sociale produse de o societate politicã sprijinitã pe coruptie. Pentru o tarã, numai revigorarea caracterului national poate reda demnitatea poporului ei.

Intãriti de o credintã puternicã in Dumnezeu, putem acum trece la o dignozã a bolilor noastre sociale pe care trebuie sã le infruntãm. Boala este de naturã spiritualã, creatã de neglijarea acelor principii morale pe care, o viatã socialã sãnãtoasã, trebuie sã se bazeze. Dacã o natiune vrea sã fie prosperã si sã aibã pace, trebuie sã indeplineascã si sã respecte dreptul natural de viatã, cãsãtorie, proprietate si onoare socialã. Justitia trebuie sã fie distrbuitã impartial. Promisiunile, fie ele sociale, politice sau individual-sociale devin ca o obligatie legalã. Unui membru al societãtii trebuie sã i se garanteze un câstig real minim de intretinere in schimbul unei munci cinstite zilnice. Unitatea socialã naturalã, familia si sãnãtatea ei trebuie protejatã de influiente dezintegratoare. Educatia si sãnãtatea fizicã si mentalã a intregii societãti se asigurã nediscriminatoriu. Resursele naturale sunt folosite pentru noi, dar conservate si pentru generatiile viitoare, cu cinste si cu responsabilitate, ca sã se asigure astfel nevoile intregii populatii, iar puterea social-politicã si economicã nu trebuie sã se concentreze in câteva mâini.

Este necesar ca statul sã nu inspire fricã, sã nu fie vãzut si acceptat ca stãpânul cetãtenilor ci, drept slujitorul lor, existenta sa având numai un singur scop: sã indeplinescã si sã apere interesele cetãtenilor sãi; sã laude virtutile si sã critice viciile; sã definescã Binele si Rãul ca sã-l promoveze pe primul; sã pedepseascã toate crimele impotriva sigurantei publice si bunãstãrii si sã indeplinescã un numãr limitat de functii sociale care nu pot fi lãsate, in mod normal, unei singure persoane ori unor intreprinderi particulare.

Enumerarea acestor conditii nu este limitatã sau atotcuprinzãtoare, dar, pe baza unor principii ca acestea, populatia ar trebui sã judece oricare sistem politic, economic sau social si pe conducãtorul ei.

Trebuie precizat cã acesta trebuie sã fie programul politic al PNTCD-ului, ca o necesitate a schimbãrilor sociale si politice, pentru a supravietui ca natiune intr-o comunitate internationalã civilizatã.

Omul trebuie sã aibã asigurate drepturile sale “naturale” in societatea umanã: un standard decent de viatã – care inseamnã mâncare, imbrãcãminte si casã – loc de muncã asigurat, fãrã teama cã poate fi dat afarã usor, conditii normale de lucru si timp liber care sã-i ofere comfort, educatia copiilor sãi, asigurãri sociale pentru intreaga familie impotriva eventualelor adversitãti ce se pot ivi in viatã.

Acesta este crezul meu politic si moral pentru care eu, Lucian Orãsel, imi declar candidatura la presedentia Partidului National Tãrãnesc Crestin Democrat (PNTCD), pentru care am luptat, am suferit si am câstigat acest drept. La ora actualã mã consider printre putinii calificati care pot sã producã uniunea partidului, s-o proclame si s-o promoveze pe plan politic national. De asemenea cred cã toti liderii factiunilor care au divizat partidul ar trebui sã demisioneze si sã lase grupãrile sã se uneascã intr-un singur congres, fãrã influienta lor nefastã. Acest lucru ar arãta buna lor credintã in sprijinul unitãtii si numai in acest fel am putea organiza un singur Congres de Unificare a PNTCD, care sã fie prezentat justitiei pentru inregistrare.

Organizarea mai multor congrese – este reteta (”premeditatã”) de distrugere sigurã a partidului.

Votul uninominal este singura formã corectã de alegere a presedintelui si-a celorlalte pozitii de conducere. Votul uninominal -emulativ prin insãsi lansarea competitiei interne in partid – asigurã participarea mai multor candidati pe aceeasi functie si inlãturã acele prealabile dezbinatoare ”aranjamente”.

Vechimea – de cel putin 4 ani in partid – este absolut obligatorie si reprezintã o garantie a insusirii principiilor PNTCD, a cunoasterii morale si-a dedicatiei candidatului pentru viitoarea functie de conducere in partid.

Dimensiunea moralã oferitã de credinta in Dumnezeu ne dã autoritatea sã deosebim Binele si Rãul. Binele proclamã cã Dumnezeu a binecuvântat umanitatea cu anumite drepturi: ”dreptul la viatã, la integritate corporalã si la mijloacele necesare de existentã; dreptul de a ne indeplini vocatia pe drumul stabilit nouã, de cãtre divinitate; dreptul la asociere si dreptul de a poseda si a folosi proprietatea”.

Toate acestea creeazã demnitatea umanã si caracterul national, la care suntem indreptãtiti de la Dumnezeu, deoarece Patria este familia cea mai mare, pe care Atotputernicul a creat-o pentru o natiune.

Cine si ce ne opreste acum sã-l dorim, sã-l cerem si sã-l avem, acest drept? Societatea românescã si partidul nostru poate rãspunde la aceastã intrebare complexã când va simti cu adevãrat cã trãieste intr-un stat democratic, pe care trebuie sã si-l creeze, unde prosperitatea economicã, administratia bazatã pe aplicarea corectã a legilor si spiritul civic duc implicit la respectarea drepturilor omului, la o viatã demnã si frumoasã.

Uniti-vã in jurul meu si vom reusi impreunã!

Dumnezeu imi este martor pentru buna mea credintã la aceastã candidaturã.

Dr. Lucian Orãsel

Anunțuri

Etichete: ,

12 răspunsuri to “Lucian Orasel: Apel către toţi membrii PNŢCD”

  1. Marius Mina Says:

    Lipseste stampila si parafa Spitalului Dr. Gheorghe Marinescu

    • Ioan Furtunã Says:

      Un pui de lele si de tatã militian cum poate gândi când se hrãneste de prin tomberoanele NY-ului si din ajutoare de la primãrie… La nevoie te-a ajutat si acum musti mâna!?
      Ai fãcut parte din comandoul inarmat cu lantzuri al lui Sergiu Nicolaescu din 28-29 ian. 1990 si, alãturi de ceilalti cascadori defecti si turnãtori precum Szoby Cseh, ati dat omor manifestantilor, majoritari studenti.
      Capu’ jos, iudã securistã!

      • Ioan Furtunã Says:

        Ce faceti? Este cumva bârlogul secu’ PNTCD??! De ce mã lãsati in asteptare, vi se pare cã cei care-l atacã pe domnul profesor sunt mai ortopani si au oi mai multe??!

  2. Marius Says:

    da intradevar , astea ar mai lipsi pentru PNTCD sa ajunga Orasel presedinte :))

  3. dragos Says:

    lucian orasel presedinte.ar fi cel mai competent si indreptatit sa ocupe functia de presedinte al asociatiei de proprietari!
    respect pentru studiile sale si tot ce a facut,dar cand pe scena politica toate partidele promoveaza tinerii,pntcd sa apara cu bunicul presedinte!
    ar fi mai caraghios ca monica columbeanu(scuzati cacofonia) cu viri!

    • Catalin Says:

      Bine spus, doar ca in aceeasi situatie se afla si Victor Ciorbea si Radu Vasile si alti dinozauri reinventati de cei care se alfa in goana desperata dupa legitimitate. PNTCD nu trebuie neaparat sa vina in prima linie cu tineri, dar cel putin sa vina cu figuri noi. Din pacate, asta e imposibil la gruparile rebele Sarbu si Pavelescu.

  4. Ovidiu Says:

    Va doresc succes stimate dle.Orasel!

  5. Calin Oancea Says:

    Asta ne mai lipsea .Inca un candidat . Cati avem pana acum? Enumar cativa lideri care se vad Presedinti: Ciorbea, Sarbu, Pavelescu, Milut, Radu Vasile, Moescu si acum Prof. Orasel.Si culmea…. Acesta din urma mi se pare mai simpatic decat majoritatea celor enumerati anterior .

  6. Dr.George Calalb Says:

    Cine-i Marius ?

  7. omc pntcd Says:

    de peste 10 ani voi asa zisii lideri faceti jocurile neocomunistilor dinPNLsi PSD facand foarte mult rau taranistilor care asteapta lideri puternici –atentie mare –numai toti impreuna putem reusi –terminati cu vedetizmele si apucativa de treaba pavelescu milut ciuhandru sarbu ciorbea moescu maries teddy braia salvati pntce inca o data numai impreuna putem reusi –succes si forta pntcd

  8. Ioan Furtuna Says:

    Din fumul alb, iesit prin bageacu’ sediului PNTCD din b-dul CarolI nr. 24, in ziua de sâmbãtã 21.05.2011, a reiesit limpede cã:
    domnul presedinte Aurelian Pavelescu a anuntat cã a demisionat din functie si cã nu mai candideazã la presedintia PNTCD. De asemenea, cere, tuturor liderilor celorlalte factiuni din partid, sã nu mai candideze, lansând astfel posibilitatea ca ele – libere devenind – sã se uneascã printr-un unic congres de unificare.
    A fost introdus si prezentat, drept candidat la presedintia PNTCD-ului, domnul Radu Vasile, alãturi de alti candidati, deoarece s-a stabilit ca alegerile sã redevinã uninominale. In acest BNC, premergãtor Congresului de Unificare din 9 iulie 2011, s-a votat ca, o comisie formatã din 5 membri, sã modifice statutul partidului privitor la stabilirea vechimii de 4 ani, necesarã pentru a candida la presedentia partidului. De asemenea s-a mai stabilit cã, pe lângã functiile de primvicepresedinte si de presedinte al CNC-ului, Secretariatul General sã fie format dintr-o Echipã in frunte c’un Secretar General Executiv. Pentru o mai bunã si o mai promptã coordonare operativã a partidului s-a propus ca, pentru functiile importante a cãror membri sunt din teritoriu, sã aibe adjuncti din Bucuresti, pentru a-i putea reprezenta la luarea unor hotãrâri imediate pe palierul decizional respectiv.
    In plus, articolul privitor la Senatul PNTCD, care prevedea cã seniorii nu doresc nicio functie ci, vegheazã la apãrarea principiilor, moralei si doctrinei PNTCD, sã aibã un vot decizional si deliberativ, nu doar unul consultativ.
    Presedintele va avea rolul de conducãtor, indrumãtor si de reprezentant al partidului in relatiile cu strãinãtatea, cu presedintia, cu guvernul si partidele. Functia primvicepresedintelui va fi una de coordonare si de reprezentare din punct de vedere a politicii partidului. In statut se va preciza si rolul distinct al vicepresedintilor. Se clarificã astfel echilibrul dintre putere si responsabilitate, dintre drepturi si obligatii. Departamentele de functionare ale partidului vor fi bine stabilite in dorinta de a crea o gamã mai largã de satisfacere a nevoilor societãtii si-a tãrii.
    In sfârsit, am scãpat de unul, acum când scãpãm si de ceilalti??! Dupã Pavelescu, cine urmeazã primul, Moiescu sau Ciorbea?! In ordinea amplitudinii dragostei declarate fatã de PNTCD, in cea alfabeticã… ca la catalog ori prin tragere trucatã precum la… LOTO?!
    Din discursul tuturor vorbitorilor a reiesit foarte clar cã PNTCD trebuie sã meargã pe propriile-i picioare, fãrã niciun fel de coalitii si sã aibã candidaturi proprii in care sã-si promoveze principiile, astfel incât lumea sã-l vadã cine este si sã nu se mai lase definit de cãtre adversarii sãi.
    Ioan Furtunã

  9. ionut Says:

    Este foarte bine ca v-ati depus candidatura domnule Lucian Orasel!
    Fie ca cel mai bun program de revigorare a partidului sa se impuna.

Comentariile sunt închise.


%d blogeri au apreciat asta: