Scrisoarea lui Doru Braia către ţărănişti

Stimaţi ţărănişti,

Mă adresez Domniilor Voastre din obligaţia morală de a-mi cere iertare. Vă surprinde, probabil, dar, întotdeauna, sinceritatea deplină a fost palierul moral de pe care m-am adresat compatrioţilor mei şi, mai ales, membrilor singurului partid faţă de care mă simt legat cu trăinicia sentimentului profund al dedicaţiei depline, PNŢCD.

Demersul meu survine în urma unor evenimente recente, care mi-au dezvăluit eroarea în care m-am aflat atunci când v-am recomandat un nou membru, mai apoi un nou preşedinte, în persoana domnului Aurelian Pavelescu.

În cele câteva luni de când a preluat conducerea partidului, dl. Pavelescu nu a răspuns în nici un fel aşteptărilor, acumulând un balast politic insurmontabil, ceea ce îl face incompatibil nu numai cu onoranta poziţie pe care încă o deţine, dar chiar şi cu aceea de membru al unicului partid românesc ce şi-a înscris Morala pe primul loc al dezideratelor sale.

Am fost neplăcut surprins, de-a dreptul revoltat, atunci când, în pofida avertismentelor primite („ce ştiţi voi ce este şi cum se face politica!?”), dl. Pavelescu şi-a făcut apariţia în prim-plan la funeraliile lui Adrian Păunescu − acerbul detractor al Seniorului Corneliu Coposu („turnător al Securităţii” − vă mai amintiţi?) −, săvârşit din această lume fără să-şi fi cerut vreodată scuze, măcar, pentru oribilele sale elucubraţii. Prezenţa preşedintelui PNŢCD la catafalcul „bardului” decedat, cât şi neevaluarea poziţiei politice a celui dispărut mă face să cred că dl. Pavelescu ar afişa aceeaşi evlavie şi la mormântul unui Nicolae Ceauşescu, idolul peren al fostului poet de curte.

Şi nu cred că exagerez. Pentru că apogeul activităţii „politice” a dlui. Pavelescu a fost atins puţin timp mai târziu, când, aflându-se într-un studio de televiziune ce transmitea în direct infracţiunile comise de Corneliu Vadim Tudor, la evacuarea legală dintr-o clădire căzută pradă jafului comunist, nu a găsit altceva mai bun de făcut decât − nici mai mult, nici mai puţin! − să se solidarizeze, în văzul întregii Naţiuni(!), cu cel mai abject personaj postdecembrist, implicând declarativ şi PNŢCD în dezgustătoarea sa solidarizare. Nu au mai contat pentru dl. Pavelescu kilometricele texte ale lui C.V. Tudor, din imunda sa fiţuică, împotriva PNŢCD şi ai membrilor acestuia şi nici atitudinea publică, în Parlament, a schizofrenicului preşedinte PRM la Condamnarea Comunismului!

Cerbicia de care dă dovadă dl. Pavelescu în a apăra public pensiile recompensatorii (de zeci-sute de milioane de lei vechi) ale militarilor, indiferent de armă, dezonorează, de asemenea, profund poziţia domniei sale de preşedinte al PNŢCD, ai cărui înaintaşi (mii, zeci de mii!) au fost obidiţi şi schingiuiţi tocmai de actualii pensionari de lux, ajunşi la vârsta pensionării, altfel decât au mai apucat multe dintre victimele lor.

Mai am un argument, motiv pentru care îmi fac mea culpa şi îmi cer iertare pentru susţinerea unui domn ce nu ar fi meritat din partea mea nici o consideraţie: povestindu-i, la un moment dat, supliciile la care am fost supus de Securitate în timpul regimului comunist, dar şi după Decembrie ’89, dl. Pavelescu nu a găsit altă remarcă mai potrivită decât „or fi avut şi ei dreptate să-ţi aplice asemenea tratamente”. Stupefiant!

Ştiu, în urma acestei scrisori, dl. Pavelescu mă va acuza de ingratitudine, pentru că, atunci când s-a pus la cale denigrarea mea printr-o pretinsă (fantomatică) colaborare cu Securitatea (contrazisă, evident, printr-o decizie fără echivoc a CNSAS), m-a asistat ca avocat şi a contribuit argumentativ la repunerea lucrurilor în făgaşul normal. Aşa este, doar că acţiunile şi atitudinile ulterioare ale dlui. Pavelescu au compensat negativ, cu vârf şi îndesat, ajutorul ce mi l-a acordat şi pentru a-mi câştiga susţinerea domniei sale în fruntea PNŢCD. Punând chezăşie propriul meu cuvânt, pentru care vă cer încă odată iertare, cred că am răspuns aşteptărilor dlui. avocat Aurelian Pavelescu, altfel decât a făcut-o domnia sa faţă de ţărăniştii autentici.

În încheiere, stimaţi ţărănişti, aflându-ne iarăşi în faţa unui Congres determinant (deh, soarta ingrată a oamenilor cinstiţi, obligaţi să supravieţuiască într-o societate ce nu şi-a regăsit încă busola!), vă rog să aveţi chibzuinţa de care eu nu am fost în stare şi să luaţi deciziile care să conducă la menţinerea PNŢCD pe eşichierul politic, în spiritul curat al martirilor şi înaintaşilor acestui partid.

Vă asigur, dragii mei, de aceleaşi sentimente profunde, pornite din credinţa în atât de încercatul PNŢCD, şi primiţi, vă rog, demersul meu cu bunăvoinţă.

Doamne ajută!

Doru BRAIA

Anunțuri

Etichete: , ,

3 răspunsuri to “Scrisoarea lui Doru Braia către ţărănişti”

  1. pntcd4 Says:

    La citirea scrisorii primul impuls a fost sa „dau” pe „like”. Insa, instinctiv, mi-am data seama ca, facand acest lucru, l-as fi creditat pe domnul Braia cu un „plus” pe care nu il merita! Nu este suficient sa-si ceara scuze de la taranisti! Ne trebuie ceva mai mult din partea domniei sale pentru a-i putea reevalua buna-credinta si onestitatea sa in raport cu taranistii … cu adevaratii taranisti si nu cu cei pe care ii apreciaza domnia sa, subiectiv, ca ar fi taranisti … prin prisma criteriilor numai de dansul stiute!!! Si Marian Petre Milut, si Aurelian Pavelescu, si Andrei Marga etc. numai taranisti nu au fost … si totusi domnul Braia i-a recunoscut ca atare!!! Si mai sunt exemple. Este o vorba din popor: „spune-mi cu cine te insotesti ca sa iti spun cine esti!”. N-am privit zicala cu ochelari de cal niciodata si in raport cu nimeni. Am tinut cont intotdeauna de anumite individualizari pentru fiecare persoana careia i s-ar fi potrivit … la un moment dat. Dar la Doru Braia imi voi pune „ochelarii de cal”! Ma intreb care i-au fost „intuitiile” interioare si ce l-a indemnat, nu sa isi ceara scuze taranistilor (trebuia sa o faca de mult, dar niciodata nu e prea tarziu), sa iasa in public si sa-si denigreze „prietenul” si totodata „prietenul prietenului”? Mai pe romaneste, care i-au fost motivatiile (cu exceptia oportunismului) sa o dea „cotita” in raport cu Pavelescu? Il vom vedea aproape de domnul Moescu (alt „mare taranist”)? Sau va avea „mintea romanului de pe urma” … (desi ma indoiesc) … Taranistii nu sunt cei pe care ii face domnul Braia peste noapte sau pe care vrea dansul – si numai dansul – sa ii considere ca fiind taranisti prin prisma intereselor sale (indiferent de natura acestora) si a unui oportunism politic prost directionat …
    Cu scepticism, dar cu intelegere crestina si o deosebita toleranta pentru domnul Braia, Stefania Giurescu.

  2. Aurelian Pavelescu – Președinte PNȚCD – Informare « Barlogul Pntcd Says:

    […] Opiniile lui Doru Braia despre unele situații conjuncturale le consider exagerate, scoase din conte… Locul și momentul exprimării acestor “opinii”, sunt nepotrivite. Nu am atâta talent în ură […]

  3. Florian Says:

    Un alt presedinte cu alte idei si cu un trecut ireprosabil asa cum a fost a seniorilor Maniu si Coposu, Doamne ajuta PNTCD-ul sa redevina ceea ce a fost

Comentariile sunt închise.


%d blogeri au apreciat asta: