În România, Statul este organizat pentru a fi furat

Moto: De ce noi, ca societăţi, creăm o lume de care noi, ca indivizi, avem oroare?

Viaţa politică a apărut ca urmare a nevoii oamenilor de a-şi organiza societatea. Dacă la început politica se făcea în agora, astăzi se face mai mult în spatele uşilor închise. Sînt foarte puţini cei care fac politică în spiritul îndemnului biblic de a-şi iubi aproapele atît de mult încît să dorească să-l servească. Din păcate, majoritatea priveşte funcţia publică ca pe o sinecură. Cel mai vehiculat clişeu despre politică spune că „politica înseamnă numai interese şi raporturi de forţă ”, concretizate în bani, bani publici. Administrarea banilor publici este orientată prioritar nu spre binele comun, ci spre buzunarele personale, ale clientelei şi ale partidului.

Politica a devenit o afacere, pe bani grei: anul acesta Statul român încasează 34 de miliarde de euro de la cetăţenii săi şi cheltuie 40! Totuşi, serviciile publice – sănătate, educaţie, justiţie, protecţie socială – sînt tot mai precare, astfel că suspiciunile poporului s-au transformat în convingere: politicienilor nu le pasă şi îl fură. Luptă de clasă din România capitalistă este războiul permanent al clasei politice cu alegătorii. Învingătorul detaşat – de douăzeci de ani încoace – este clasa politică; în general, la puncte, dar de cîteva ori şi prin „knock down”, iar la iarnă poate că le iese un KO…

Instrumentul prin care sînt furaţi banii cetăţenilor este Statul. De aceea, întreaga activitate politică se defăşoară în jurul Statului, urmărind acapararea şi meţinerea în subordine a instituţiilor sale.

În România, Statul este organizat pentru a fi furat. Constituţia este slabă, pînă de curînd proprietatea nu era garantată, puterile nu sînt separate, responsabilităţile sînt difuze, iar Statul nu este de drept, ci mai degrabă de drepţi, în faţa celor care dau comanda şi plătesc comisionul. Ţara este condusă prin decrete, cărora li se spune ordonanţe de urgenţă, legile sînt nenumărate şi se schimbă toate, tot timpul.

România este controlată de o oligarhie ale cărei rădăcini sînt în serviciile secrete succesoare fostei Securităţi. Chiar dacă prăbuşirea dictaturii comuniste a fost iniţiată de Moscova şi înfăptuită cu ajutorul unei părţi minoritare a serviciilor secrete române (agenţii KGB şi GRU din Securitate, Armată şi din PCR), majoritatea celorlalţi a aderat, înţelegînd imediat miza: nemaiavînd şef, EI controlează puterea. Iar cine are puterea controlează economia şi finanţele ţării, pe scurt, dispune de bani. EI şi-au transformat puterea poliţienească, conferită de statul totalitar, în putere financiară. Priviţi clasamentul primelor 300 de averi şi veţi constata că beneficiarii tranziţiei sînt, cu puţine excepţii, „foştii”. După unele estimări, ţara a fost furată de peste 100 de miliarde de dolari.

Cum au procedat? Simplu! De la bun început, în timp ce noi ne mai uitam la televizor, ca să ne asigurăm că săracul Iliescu reuşeşte să preia puterea, ei au luat banii din bănci, mai ales din BANCOREX, au deturnat contravaloarea unor exporturi realizate şi neîncasate, au privatizat comerţul exterior – cu beneficiile sale enorme – şi au provocat un proces hiperinflaţionist, care a pauperizat populaţia, a decapitalizat întreprinderile şi a falimentat băncile. Prin „jocuri” piramidale au luat puţinii bani ai celor mulţi, au făcut firme cu care au căpuşat întreprinderile de stat, întîrziind cît s-a putut de mult privatizarea lor, pentru a le cumpăra apoi pe nimic.

Nimeni nu a răspuns în faţa justiţiei pentru că s-a furat cu legea în mînă. Limitarea şi reducerea influenţei lor asupra actului de guvernare a constituit dificultatea esenţială a procesului de aderare a ţării la structurile euro-atlantice. Deşi România a fost pînă la urmă acceptată, partida nu este nici pe departe cîştigată, deoarece structurile de sorginte securisto-comunistă şi-au plasat oameni în toate punctele cheie ale Statului şi ale sistemului financiar-bancar, economic şi politic. Aceştia sînt de regulă tineri, absolvenţi ai unor instituţii de învăţămînt superior de elită şi fără nici o legătură formală cu fosta Securitate. Situaţi în poziţii nodale ale sistemului – în Banca Naţională, în băncile comerciale, în ministerul finanţelor, în cele economice, dispecerînd fondurile europene – ei controlează informaţiile valorificabile financiar, mulg bugetul naţional şi companiile monopol de stat. În anul 2010, cifra de „afaceri” cumulată este de aproximativ 50 de miliarde de euro; dacă s-ar mulţumi cu 10%, ar cîştiga cinci miliarde de euro, dar vor mai mult!

România este o ţară în care politicienii au devenit afacerişti, care şi-au mutat atenţia de la interesul naţional la profitul personal. Exemplele sînt numeroase şi umplu paginile ziarelor.

Atît de multe ar trebui să fie schimbate în societatea noastră! Funcţionează pe bază de putere şi bogăţie, în loc de dreptate şi ajutorare. Avem nevoie de iubire pentru oameni, nu pentru idei răsunătoare, dar goale de conţinut. Ar fi posibil, dacă am alege mai bine! (Radu SÂRBU)

* Radu Sârbu este preşedintele PNŢCD şi fost preşedinte în Consiliul de Administrraţie al Fondului Proprietăţii de Stat (1998 – 2000), perioadă în care s-a ocupat de procesul de privatizare.

Articol preluat de pe http://www.ftr.ro

Foto: Mediafax

Anunțuri

Etichete: ,


%d blogeri au apreciat asta: