Fundaţia Ioan Bărbuş

Am ales un erou, nu un sfânt, ca să ne raportăm totdeauna la un reper exigent, care să ne rămână însă apropiat şi familiar.

Punctul de plecare al prieteniei noastre a fost activitatea politică în PNŢCD. Era vicepresedinte al partidului si senator, fost detinut politic si fost presedinte al Tineretului Universitar National Taranesc înainte de arestarea din 1947.

Am discutat cu Ioan Bărbuş multe din principiile esenţiale pe care le susţine Fundaţia, deşi unele din ideile pe care le propunem acum au apărut după studii sau evenimente recente. Credem că această evoluţie este firească. Ioan Bărbuş nu ar fi dorit niciodată ca relaţia noastră să rămână pe loc sau să fie condiţionată de identitatea de opinii.

Acum, după ce am putut vedea o frântură din documentele securiste cu privire la el, avem şi dovada scrisă că el nu a cedat niciodată în ce priveşte convingerile sale politice. Deşi pare azi un truism, admirăm curajul încăpăţânat cu care a răspuns urii şi brutalităţii comuniste. Ce ne impresionează la el nu este numai rezistenţa, ci liberatatea cu care a trăit-o. Mai tenace decât sentimentele anticomuniste a fost credinţa în Dumnezeu, de care vorbea foarte puţin, dar care cu siguranţă a fost sursa tăriei lui.

A rămas mereu un intelectual curios. A apreciat autori în care ne regăsim şi noi Michael Novak, Alain Besançon, Vladimir Bukovski, Jean-François Revel. Deşi era un tăcut, nu era scorţos şi acru. Iubea muzica, florile, dar mai ales animalele. Până în ultimele zile de viaţă se amuza de poziţia unui câine care latră de la fereastră, admira un crin japonez sau remarca o muzică frumoasă.

Credem că portretul lui Ioan Bărbuş şi mărtuira lui de dreptate şi adevăr se potriveşte cu mesajul nostru.


Repere cronologice

 

  • 20 ianuarie 1918 – Se naste Ioan Barbus în comuna Seini (Maramures) într-o familie de tarani greco-catolici. Bunicul a fost timp de multi ani primarul comunei. Familia a fost implicata în pregatirea Unirii din 1918.
  • 1923 – începe scoala primara în comuna natala.
  • 1927 – se înscrie la liceul Emanoil Gojdu din Oradea. In clasa a saptea de liceu (a unsprezecea de acum) este laureat al concursului Tinerimea Romana – sectia de istorie.
  • 1938 – se înscrie la Facultatea de Drept din Bucuresti.
  • 1941 – ca responsabil al unui camin de studenti, ascunde un comunist si este trimis pe frontul de Est.
  • 24 august 1944 – este ranit grav în luptele de la Baneasa, dupa care nu mai este trimis pe front si se implica în activitatea politica a Partidului National Taranesc (PNT)
  • 8 noiembrie 1945 – este printre principalii organizatori ai manifestatiei antirusesti, de sustinere a Regelui Mihai. Securitatea începe sa îl urmareasca. Lucreaza ca ziarist la Timpul.
  • 1946 – la o reuniune a Asociatiei Studentilor Romani Uniti face cunostinta cu Elsa Anca, fiica avocatului taranist Victor Anca.

  • Februarie 1947 – în urma delatiunii unui legionar, este arestat de Securitate.
  • 1949 – in timpul unei “eliberari’ de doua saptamani, se logodeste cu Elsa Anca. Este retinut din nou. Are loc procesul Tineretului Universitar National Taranist, al carui conducator de lot este. Trece prin inchisorile de la Ministerul de Interne, Jilava, Vacaresti, Aiud, Malmaison, Oradea.
  • 1956 – este transferat la închisoarea Râmnicu Sarat.
  • 1963 – dupa închiderea închisorii Râmnicu Sarat, este transferat la spitalul închisorii Jilava. Se încearca o “reeducare blanda” si este plimbat prin Bucuresti pentru a vedea realizarile proletariatului. Intrebat ce va face pentru regimul care a realizat atâtea, raspunde ca va face pentru regim ce a facut regimul pentru el.
  • 11 februarie 1964 (sarbatoarea Maicii Domnului de la Lourdes) – este eliberat dupa expirarea întregii condamnari. Nu a beneficiat de amnistia detinutilor politici din 1964.
  • 19 iulie 1964 – se casatoreste cu Anca Elsa dupa întoarcerea din domiciliul obligatoriu a tatalui acestei, Victor Anca. Avocatul Anca inspasise între timp zece ani de inchisoare si cinci de domiciliu fortat la Valea Calmatuiului, judetul Braila. Intreaga familie este în atentia serviciilor de politie politica pâna în 1989. Ioan Barbus este chemat periodic la Securitate, convorbirile telefonice si corespondenta sunt controlate. In toate documentele Securitatii este mentionat ca element reactionar, ostil societatii socialiste.
  • 1965 – se naste prima fiica, Anca Maria.
  • 1966 – se naste a doua fiica, Mihaela Florina.
  • octombrie 1970, în locuinţa lui Victor Anca, are loc prima întâlnire dupa 1947 a liderilor taranisti care supravietuisera puscariilor, la care au participat Corrneliu Coposu, Ioan Hudiţă, Ioan Bărbuş, Ion Puiu, Ion Diaconescu, Alexandru Bratu, Niculae Ionescu Galbeni, Gheorghe Mocanu, Maria Achim, Ion Ovidiu Borcea, Victor Coconeţi.
  • 1987 – impreuna cu Corneliu Coposu, Ion Diaconescu, reuseste sa afilieze PNT la Internationala Crestin-Democrata.

  • Decembrie 1989 – reia activitatea în cadrul PNT având functia de vicepresedinte si sef al Comisie de disciplina.
  • Mai 1995 – ca reactie împotriva suspendarii abuzive a conducerii TUNTCD, demisioneaza din toate functiile detinute în PNTCD
  • Noiembrie 1995 – devine senator PNTCD pe locul ramas vacant în urma decesului lui Corneliu Coposu
  • 7 mai 2001 – moare la Bucuresti in urma unui neoplasm digestiv.

 

  • Presedintele Fundatiei Ioan Barbus este Dr. Anca Cernea, medic specialist in medicina generala, fost vicepresedinte al Tineretului Universitar National Taranesc si al Organizatiei de Tineret a PNTCD la începutul anilor ’90. In timpul guvernarii CDR, Anca Maria Cernea a fost Director Realatii Internationale în cadrul Departamentului pentru Administratie Publica Locala al Guvernului României.

Directorul executiv al fundatiei este Marius Bostan, om de afaceri, licentiat al Facultatii de Matematica a Universitatii Bucuresti, fost presedinte al tineretului National Universitar Taranesc în perioada 1993-1995 si secretar general adjunct al Organizatiei de Tineret a PNTCD între 1998-2000. In guvernarea CDR, Marius Bostan a fost Director Autoritati locale în cadrul DAPL.

Printre sustinatorii sau membrii fondatori ai Fundatiei Ioan Barbus sunt si:

Elsa Anca Barbus, lingvist, fost detinut politc, sotia lui Ioan Barbus si fiica liderului taranist Victor Anca

Valentin Miron, om de afaceri si vicepresedinte al Fundatiei Nationale a Tinerilor Manageri
A condus Directia de Implementare Programe a Ministerului Functiei Publice. S-a specializat în emisiunea de obligatiuni municipale în SUA, la departamentele financiare din cadrul primariilor oraselor Rochester, statul New York, si Baton Rouge, capitala statului Louisiana.

 

Gelu Marian Trandafir, jurnalist si membru al CNA

Anunțuri

Etichete: , , ,

2 răspunsuri to “Fundaţia Ioan Bărbuş”

  1. Barbu Marian Says:

    Ma bucur ca existati ,inaintasi va dau convingeri

  2. Barbu Marian Says:

    Membru pntcd din 2005 ,si reprezentant local ;Dambovita-Lunguletu doresc mai multe informati.

Comentariile sunt închise.


%d blogeri au apreciat asta: