Barlogul Pntcd

PNTCD Maramures organizeaza sambata, 09 februarie 2008, la Sighetu Marmatiei, manifestarile prilejuite de comemorarea a 55 de ani de la trecerea in nefiinta a marelui Iuliu Maniu.

Programul manifestarilor este urmatorul:

1. de la ora 09,30, va avea loc vizitarea Muzeului „Memorialul victimelor comunismului si al rezistentei”;
2. de la ora 11.00, se va desfasura simpozionul Iuliu Maniu;
3. in jurul orei 12.30, se va organiza deplasarea la Cimitirul Saracilor – Cearda; iar la ora 13.30, va avea loc parastasul in memoria lui Iuliu Maniu.

Oricine poate vizita Memorialul Sighet, începând de marţi, de pe calculatorul persoanal.Cu un simplu click, cei interesaţi pot urca la fiecare etaj al fostei închisori comuniste, în celula în care a murit Iuliu Maniu, în curtea de reculegere şi rugăciune sau în biblioteca de documente a adevaratului muzeu.

Pentru aceasta au nevoie doar de un DVD, “Muzeul de luat acasa”, lansat, marţi, de Academia Civică, la 15 ani de la deschiderea adevăratului Memorial al Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei de la Sighet.

http://www.tvr.ro/articol.php?id=28951&c=61

Puteti comanda aici:

http://www.memorialsighet.ro/ro/carte.asp?id=70

Muzeul de luat acasa

Titlul original: Muzeul de luat acasa

Colectie: In afara colectiilor

Format: DVD, mm
Aparitie: octombrie 2007

Pret internet: 59 Lei

Prezentare:

Replica virtuala tridimensionala a Memorialului Sighet

Vizita virtuala va permite accesul in toate spatiile muzeului si vizualizarea in amanunt a tuturor obiectelor si documentelor expuse. Aplicatia permite accesul si la prezentari audio ale Memorialului Sighet, precum si la ascultarea unor inregistrari din arhiva de istorie orala a Memoralului Sighet.

DVD-ul cuprinde si variantele engleza si franceza. Toate textele generale si toate textele explicative din fiecare sala a muzeului se regasesc si in limbile engleza si franceza. De asemenea, exista prezentari audio in limbile engleza si franceza.

Cerinte minime:

Sistem de operare: Windows XP

Procesor: Pentium 1.8 GHz sau similar

Memorie RAM: 512 MB

Placa grafica: 64MB RAM – Direct X 9.0c

DVD-ROM 4x

Placa sunet

Configuratie optima:

Windows XP

Procesor: Pentium 2.4 GHz sau similar

Memorie RAM: 1 GB

Placa video: 128 MB RAM – compatibila cu Direct X 9.0c

DVD-ROM 4x & Placa de sunet

3 GB spatiu liber pe hard disk

Vreti sa intelegeti Romania de azi? Vizitati Muzeul Victimelor Comunismului si al Rezistentei!

Marti, 28 ianuarie 2008. Nicicand, Sala Oglinzilor de la Uniunea Scriitorilor n-a avut atatia participanti/auditori si partasi la actiunea initiata de Academia Civica, la un moment aniversar: 15 ani de la inceputurile actiunii de constituire a primului memorial al victimelor comunismului din lume, la Sighetu Marmatiei. Bineinteles, prezentarea a facut-o scriitoarea Ana Blandiana, initiatoarea acestui grandios-omagial proiect, pe care, in 1993, Guvernul Vacaroiu l-a socotit un fel de denigrare a istoriei noastre multilateral dezvoltate! Astfel ca, din partea noii/vechii nomenclaturi n-a existat nici cel mai mic sprijin.

Dar bulgarele fusese aruncat si, in scurta vreme, s-a transformat in avalansa. “La 29 ianuarie 1993, marturiseste Ana Blandiana, participand ca invitat la o conferinta pentru drepturile omului la Strasbourg, am avut o intrevedere cu doamna Catherine Lalumičre, secretar general – in acel timp – al Consiliului Europei. I-am propus – si a acceptat – un proiect de transformare a unei foste inchisori comuniste, aceea de la Sighet, devenita de-a lungul anilor o ruina respingatoare – intr-un muzeu al victimelor comunismului. Era nevoie de sprijinul acesta, pentru ca guvernantii de atunci ai Romaniei ne erau ostili, dar doreau, in acelasi timp, sa intre in Consiliul Europei, care ii refuzase, tocmai pentru ca nu se aliniasera la politica europeana a drepturilor omului. <<Unde au fost incalcate drepturile omului, mai brutal decat intr-o inchisoare stalinista?>>, s-a intrebat retoric demnitarul european, promitandu-mi egida forului european, care a venit dupa trei ani de expertiza internationala”.

Cimitirul saracilor

Noul Guvern, din 1997, al premierului Victor Ciorbea, s-a lansat in sprijinirea efectiva a proiectului demarat in conditii de voluntariat si pe baza de subscriptii, interne si externe; incepusera lucrari de reparare a vechii cladiri, de strangerea documentelor si inregistrarea marturiilor orale, despre acest cumplit edificiu al neantizarii principalilor exponenti ai partidelor istorice, ai guvernelor din timpul razboiului si chiar din perioada interbelica, din care faceau parte demnitari, juristi, oameni de afaceri, istorici si ofiteri superiori. Aici fusesera adusi 180 de detinuti, dintre care au murit 53, fiind ingropati pe ascuns, in asa-zisul “cimitir al saracilor”. Printre mortii Sighetului, in conditiile unui adevarat iad pe pamant, s-au aflat octogenarii Iuliu Maniu si Dinu Bratianu, fruntasii PNT si respectiv PNL, istoricul Gheorghe Bratianu, patru episcopi si cateva zeci de ministri si secretari de stat (conform Romulus Rusan). O relatare de la fata locului, cum se spune, apartine istoricului Constantin C. Giurescu “Cinci ani si doua luni in penitenciarul de la Sighet” (Ed. FCR, 1994).

Acum ne-au fost prezentate, intr-o secventa din “Memorialul durerii”, imagini ale principalilor detinuti politici de la Sighet, fotografii unicat, in zeghe sau din actele de arestare/condamnare, ale celor ce aici isi ispaseau anii de detentie: oameni ca niste stafii aruncati intr-un iad, din care foarte putini au supravietuit. Ei sunt, in imagini alb-negru, dovada uneia dintre cele mai hidoase pagini ale dictaturii, care a insemnat peste doua milioane de arestati, peste trei sute de mii gasindu-si sfarsitul in gropi comune si morminte fara cruci! Intr-o “anexa” a cartii editate de Romulus Rusan se afla lista “partiala” a inchisorilor, centrelor de ancheta, de deportare si de domiciliu obligatoriu, a coloniilor de munca si a locurilor unde s-au inregistrat lupte cu Securitatea, executii, asasinate – in total, 318 astfel de crucificari al neamului romanesc.

Celula in care a murit Iuliu Maniu

Totul subsumat ideii de distrugere a partidelor istorice si implicit a elitelor romanesti, conform directivelor si metodelor sovietice NKVD, fiind arestati studenti, clerici – in special greco-catolici, in frunte cu episcopul Iuliu Hossu – ofiteri din fosta armata regala, demnitari si, culmea, tarani si muncitori, pentru care, se zicea, a fost creat acest regim, al taranilor si muncitorilor, impotriva burghezo-mosierimii!

Un tezaur al suferintei romanesti

Printr-o tehnica de ultima ora, a fost realizat “Memorialul victimelor comunismului si al rezistentei” in virtual, dandu-ne posibilitatea, printr-un DVD, sa avem muzeul acasa, ca prima invitatie de a-l vizita in direct. O punere pe computer a ceea ce a insemnat, de-a lungul ultimelor decenii, un tezaur al suferintei omenesti, de la schingiuirile din salile specializate in interogatorii, pana la celulele in care-si duceau viata ca moarte cei predispusi distrugerii. O incursiune intr-un spatiu concentrationar din care putinii supravietuitori au luat calea altei cruci, o Golgota nesfarsita, prin durere si restriste, chiar dupa asa-zisa “liberare” din 1964, cand au fost trimisi in baragane sau, in cel mai bun caz, la manastiri. Din cauza conditiilor de detentie, multi dintre ei aveau sa moara, la putin timp dupa lasarea la vatra…

E lunga lista “sighetenilor”, dar cea mai evocatoare este a celor care reprezentau generatia Unirii, de la 1 Decembrie 1918, exterminata in Gulag. Ei erau exponenti ai romanilor bucovineni, basarabeni si ardeleni, ajunsi victimele comunismului, unii dintre ei murind in inchisoarea de la Sighet, “oraselul devenit un nume pe harta memoriei europene”…

“Acolo, spunea Ana Blandiana, in salile muzeului intrat in ghidurile turismului cultural, am tezaurizat intreaga noastra cercetare, acumulata cifric in 100.000 de fise de detinuti politici, 5000 de ore de inregistrari de istorie orala, 40.000 de pagini rezultate din simpozioane si scoli de vara, mii de fotografii si sute de obiecte”. Numai anul trecut, aici au fost 45.000 de vizitatori, dintre care peste trei sferturi erau romani, ceea ce inseamna ca din ce in ce mai multi concetateni sunt interesati prin ce-au trecut inaintasii lor in perioada 1945-1989.

Preluat de pe situl:

http://ziua.net/display.php?data=2008-01-31&id=232488&kword=memorialul+sighet

Azi se sarbatoresc 15 ani de cind exista ideea infiintarii Memorialului Sighet. In mod anormal, momentul se va consuma intr-un cvasianonimat deja traditional.

„Primul memorial al victimelor comunismului din lume“ concretizeaza si pune in circulatie, tot azi, la ceas aniversar, o idee excelenta: un DVD (care se cheama ,,Muzeu de luat acasa’’) prin intermediul caruia se poate vizita, virtual, incinta Memorialului Sighet. La Sala Oglinzilor, de la sediul Uniunii Scriitorilor, e vernisata si o expozitie cu instantanee din Memorial cu tema „Represiunea impotriva scriitorilor“. Am tinut sa consemnez cele doua puncte de reper ale zilei de astazi pentru ca, desi in sine sint vesti extraordinare, cel mai probabil, ele vor face doar in mod accidental obiectul unor stiri in presa de larga circulatie.

In alta ordine de idei, Memorialul de la Sighet capitalizeaza, discret, dar consecvent, multe beneficii pentru Romania. Pentru intretinerea memoriei, pe scurt (de pe site-ul destul de putin vizitat al acestui foarte pretios proiect): Memorialul e „protejat“ din 1995 de Consiliul Europei. Aceeasi institutie, incepind cu 1998, plaseaza Memorialul de la Sighet in prima linie a institutiilor care au ca scop pastrarea memoriei continentului alaturi de Memorialul de la Auschwitz si de Memorialul Pacii din Normandia.

Cu scopul de a „reconstrui si pastra memoria unor popoare, in particular a celui roman, carora timp de jumatate de secol li s-a indus in constiinta o istorie falsa“, Memorialul are doua „componente“ fundamentale: un Muzeu (localizat chiar in Sighet, exact in spatiul fostei si teribilei inchisori politice) si un Centru international de studii asupra comunismului (sediul sau e in Bucuresti). Nascut si crescut din indirjirea buna a citorva oameni, Memorialul iese tot mai mult si mai eficient in afara Romaniei; desi propune si expune o istorie tragica, institutia aceasta face o imagine buna tarii noastre. O face spunind adevarul istoriei noastre recente – unul greu de suportat, dar util, igienic si, din punctul meu de vedere, obligatoriu de spus.

In fine, ar fi putut fi ceva mai neplacut decit faptul ca „superprofesorul de istorie“, care este Memorialul de la Sighet, e invaluit in atit de multa si, adesea, nedreapta discretie: sa nu fi existat, sa nu fi fost inventat!

In fiecare vara, la Memorial vin, la scoala de vara, tinerii. Sint curiosi, destepti si tot mai multi. E foarte bine. Asadar: pentru cei de la Memorial – respect!

http://cotidianul.ro/index.php?id=17363&art=42155&cHash=7161b38801