Nu aţi putut sau nu aţi vrut, domnule preşedinte?

Scrisoare deschisă domnului Traian Băsescu, preşedintele României

Istoria ne învaţă că toate prăbuşirile puterilor lumeşti, imperiilor şi civilizaţiilor au avut ca principală cauză decăderea morală.

Comunitatea noastră naţională trăieşte o răscruce cu reale temeri privind viitorul ei, identitatea, integritatea şi chiar existenţa ei.

De aceea credem că avem obligaţia să descoperim cu toată obiectivitatea cauzele acestei situaţii şi eventualele soluţii.

Sunteţi incontestabil o personalitate centrală a prezentului cu o mare popularitate, dar în acelaşi timp vehement contestată. Este cert că aţi putea avea, ca „preşedinte jucător”, un rol hotărâtor în destinele acestei ţări. Iată de ce ne adresăm dumneavoastră.

Nu vrem să înţelegeţi greşit demersul nostru. Nu este vorba de o poziţie de moralişti sau justiţiari. Suntem străini de o astfel de atitudine. Vorbim totuşi, determinaţi de obligaţia oricărui creştin de a-L mărturisi pe Isus Cristos care este Iubire şi Adevăr. Ne îndeamnă apoi la acest demers dragostea de neam şi ţară pe care o purtăm în inimă, moştenită de la părinţii şi strămoşii noştri. Nu putem tăcea şi pentru că, cu toată poziţia noastră modestă, suntem unii din reprezentanţii celor (şi au fost mii şi sute de mii) care şi-au riscat libertatea şi viaţa luptând pentru dreptatea şi libertatea acestui neam.

Nu este cazul să analizăm aici evenimentele din decembrie 1989. Toţi cei de bună credinţă, istorici şi analişti, sunt de acord că după acel moment, societatea românească era împărţită în trei componente:

1. Rezistenţa română anti-comunistă, politică sau religioasă, ce obţinea libertate şi legitimitate, dar din multiple motive era neputincioasă privind acţiuni cu întindere şi reacţie naţională.

2. Cripto-comuniştii lui Iliescu-Roman, FSN-ul, vopsiţi democraţi, care prin toate instituţiile statului şi mass-media aveau o putere absolută. De remarcat că imensa avere a PCR şi Securităţii a fost preluată de un grup de beneficiari care până astăzi domină viaţa noastră financiară şi economică.

3. Masa mare a românilor din care imensa majoritate erau ignoranţi şi imaturi politic la care li „s-au luat ochii” cu asasinarea soţilor Ceauşescu şi care, printr-o manipulare diabolică, au fost conduşi să-i voteze pe foştii trădători şi terorişti ai neamului şi nu pe cei ce s-au opus lor.

Să ne întoarcem acum la persoana dumneavoastră. Este incontestabil că aţi făcut parte din mafia neo-comunistă şi chiar aţi jucat un rol activ şi de „lance” împotriva guvernului CDR şi a PNŢCD care începuse să facă reforme reale şi care era cotat cu o popularitate de peste 60%. Aţi reuşit, cu ajutorul marilor greşeli ale conducerii PNŢCD, al nenumăraţilor infiltraţi din partidele zise istorice, al trădării lui Emil Constantinescu şi al liberalilor lui Radu Câmpeanu, să opriţi reformele şi ascensiunea PNŢCD şi CDR, să evitaţi alegerile anticipate şi apoi să distrugeţi iremediabil PNŢCD.

Aceasta a fost incontestabil esenţa activităţii dumneavoastră politice de atunci, de altfel recunoscută de dumneavoastră direct sau indirect.

Şi totuşi, şi totuşi

Cu tot acest trecut, atunci când prin abilitatea şi şansa istorică ce vi s-a oferit („nu aţi avea putere, spune Isus Cristos, dacă nu vi s-ar fi dat de sus”) aţi ajuns în funcţia supremă a statului, mulţi români şi chiar din mica turmă a rezistenţei anti-comuniste au sperat în dumneavoastră. Unii vor spune că această speranţă era explicată prin faptul că nu exista un partid sau o persoană alternativă, dar o analiză mai de profunzime descoperă şi alte motive. Le vom rezuma astfel:

1. Orice om poate avea şansa, dată de Dumnezeu, a unei convertiri de la necredinţă la credinţă, de la rău la bine şi de la minciună la adevăr.
2. Sinceritatea totală pe care aţi arătat-o la confruntarea cu Adrian Năstase când aţi spus, citez ”tragedia românilor este că trebuie să aleagă între doi comunişti, dar eu am părăsit acest sistem şi doresc acum altceva”.

3. Declaraţia publică: „Voi fi un preşedinte jucător, luptând împotriva sistemului ticăloşit”.

4. Marea coaliţie împotriva dumneavoastră făcută de autentici reprezentanţi ai sistemului ticăloşit (mari corupţi, baroni locali, partide trădătoare, cei 322 de parlamentari, etc.). Nu e oare o dovadă că eraţi împotriva lor şi le era frică de dumneavoastră?

5. Obiectivele pe care le-aţi fixat explicit sau indirect: justiţie independentă; condamnarea comunismului şi deconspirarea celor ce au colaborat la teroarea comunistă; angajament deschis anti-corupţie; reînnoirea (purificarea) clasei politice; descoperirea adevărului privind evenimentele din decembrie 1989 (şi după 22 decembrie), a mineriadelor şi pedepsirea vinovaţilor; lupta împotriva baronilor şi mafiilor locale care sfidează legalitatea şi obţin puterea prin mijloace neloiale.

Nu putea şti nimeni atunci cât de sincer eraţi. Aveam cu toţii obligaţia de a vă acorda prezumţia de credibilitate.

Şi acum cu obiectivitate vom descoperi o situaţie extrem de tristă şi îngrijorătoare: după cei 4 ani în care aţi fost stăpân la Cotroceni, nici unul din aceste obiective propuse nu a fost împlinit. Această realitate se impune nu numai pentru analişti şi experţi, ci şi pentru cetăţeanul de rând:

– Justiţia este o batjocură şi o ruşine naţională. Ea este tot aşa de aservită unor politicieni şi oameni de faceri corupţi ca pe vremea comuniştilor PCR. Nu s-a făcut dreptate în ţară şi nu s-au respectat nici principiile europene, cum ar fi principiul proprietăţii (de exemplu, nici astăzi nu au fost restituite lăcaşurile de cult şi bunurile unei biserici furate şi martirizate de comunişti).

– Condamnarea comunismului a fost formală şi inoperantă. Practicile, mentalitatea, abuzurile şi manipularea de atunci se menţin şi astăzi.

Sunt mulţi din aceiaşi oameni care sfidează un întreg popor. Aşa-zisa deconspirare a dosarelor a fost o farsă. S-a făcut „pe sprânceană” şi au fost descoperite unele victime şi nu cei care au organizat teroarea şi delaţiunea. Unde sunt dosarele dispărute? De ce nu s-au descoperit cei care au „umblat” la dosare sau cei ce le-au ars? Unde este legea lustraţiei?

– Care este efectul luptei anti-corupţie? Toţi marii corupţi sfidează şi batjocoresc şi astăzi poporul nostru. Aţi renunţat chiar şi la sloganul anti-corupţie.

– Clasa politică nu este nicidecum purificată. E mai rău decât acum 4 ani. Atunci era doar o mică „soluţie imorală”. Acum este mare cât toată ţara. Ne sfidează şi râd de noi cei mai odioşi din „foştii”, în funcţii mari în parlament, guvern şi administraţie.

– O ţară şi o lume întreagă ştie cine au fost criminalii din 1989 şi criminalii care au ordonat şi condus mineriadele. Numai justiţia română nu ştie! Ei continuă să huzurească fiind preşedinţi de onoare, analişti politici, jurnalişti vestiţi sau pensionari cu zeci de milioane pe lună.

– Mafiile locale nu numai că nu au fost stârpite, dar au intrat în parlament şi şi-au impus guvernanţii, făcându-şi în continuare jocul nefast.

Iată dar prăpastia dintre promisiuni, obiective şi realităţile prezentului, prăpastie care va conduce la marea prăpastie a viitorului ţării. Iată deci tragedia care continuă. Şi în plan moral şi în cel social este o adevărată catastrofă. Fostul „om nou” comunist este prezent peste tot: analfabet moral, ignorant religios dacă nu ateu, fără nimic sfânt, fără conştiinţă şi dragoste de ţară, egoist şi hedonist. În ultimii 19 ani, milioane de crime prin avort provocat au prăbuşit demografia. Sărăcia a creat exodul a milioane de români. Milioane de divorţuri şi imoralitatea au distrus familiile. Prăbuşirea morală care există deja va conduce inevitabil la prăbuşire socială şi materială. Sunt părăsite toate reperele morale, credinţa şi spiritualitatea care au stat la temelia edificării acestui minunat edificiu care a fost România.

Domnule Preşedinte,

întrebarea este: „Nu aţi vrut sau nu aţi putut îndeplini obiectivele propuse?” la această întrebare istorică se va primi cu siguranţă în viitor un răspuns, dar va fi prea târziu. Oricum ar fi, pentru prezent, rezultatul este acelaşi pentru ţară şi pentru noi toţi. Nu vă lăsaţi ispitit de un nou mandat, pentru că în aceste condiţii evoluţia este inevitabilă spre dezastru.

Este greu de presupus că dacă în patru ani nu „v-aţi eliberat” şi nu v-aţi întors spre valorile care reprezintă singura speranţă reală a noastră a fiecăruia, o veţi putea face în anul ce urmează. Ar fi un adevărat miracol al lui Dumnezeu.

Domnitorii noştri au zidit biserici şi mănăstiri, mulţumindu-I lui Dumnezeu şi cerându-I ajutor. Să fiţi convins ca şi ei că fără Dumnezeu nimic nu veţi putea face. Singura salvare este readucerea lui Dumnezeu în inimile, casele şi conştiinţa românilor. Promovaţi principiul umanismului integral în care componenta spirituală are prioritate. Promovaţi spiritualitatea şi specificul acestui neam care incontestabil sunt creştine. Promovaţi valorile creştine şi mai ales adevărul, iubirea şi dreptatea. Împotriviţi-vă oricărei legi care se opune legilor lui Dumnezeu.

Pentru a vă reuşi reforma în educaţie, sănătate, sau în orice domeniu, începeţi cu reforma morală, cu eliminarea corupţiei cu refacerea conştiinţei morale şi profesionale, cu o educaţie şi mărturisire a Adevărului.

Comunismul a fost anti-creştin, anti-naţional şi anti-democratic. Revoluţia din decembrie 1989 ar fi trebuit deci să fie creştină şi democratică. Ea trebuie împlinită în acest spirit şi numai atunci binecuvântarea lui Dumnezeu va coborî peste poporul şi ţara noastră.

Ioan Boilă

Etichete: Ioan Boilă, PNŢCD, Traian Băsescu