Barlogul Pntcd

Manipularea electoratului, o practicã interbelicã dar si actualã

Oameni politici ca Mija îsi au rãdãcina nesimtirii în începutul de veac

,,Sã-l votãm toti pe pãtrat/ Cã în suflet ne-a intrat“

Într-una din editiile trecute ale ziarului ,,Monitorul de Fãgãras“ vã prezentam o paralelã între nãravurile oamenilor politici din perioada interbelicã si cei care conduc acum Fãgãrasul. Pentru cã în curînd fãgãrãsenii vor fi invadati de diferite afise, slogane si promisiuni electorale vã prezentãm modul în care se punea problema în campaniile electorale interbelice în Fãgãras. Dacã la nivel de promisiuni lucrurile nu diferã prea mult, este interesant de remarcat faptul cã personajele politice erau mai combative si nu se sfiau sã-si atace dur adversarii. Poate pentru cã nu erau la fel de implicati, ca si cei de acum, indiferent de culoarea politicã, în afaceri cu banii publici. Principalele formatiuni politice care se luptau pentru putere în perioada interbelicã erau Partidul National Tãrãnesc si Partidul National Liberal.

Semnele electorale, mod de a fura voturi

Într-o epocã în care putini români si mai ales tãranii, ,,plugarii“ cum erau numiti, nu stiau sã citeascã, la mare pret erau semnele electorale. Cît mai simple si usor de recunoscut, si dacã se poate inposibil de confundat. În Fãgãrasul modern circulã acum legenda cã la ultimele alegeri, rromii din Combinat au confundat vulturul PRM-ist cu cioara, si astfel peremistii s-au trezit cu voturi de unde nu se asteptau. Ceea ce demonstreazã cã nici mãcar simbolurile electorale, de acum, nu pot fi clare. În perioada interbelicã cea mai mare problemã de acest fel o aveau tãrãnistii. Semnul lor electoral era un cerc, denumit roata sau inelul. Tãrãnistii au trebuit sã ducã o campanie agresivã de lãmurire a cetãteanului deoarece partide mai mici, dar inteligente, au încercat sã le fure voturi avînd semne electorale asemãnãtoare. Astfel ,,Frontul Românesc“ avea ca semn electoral ,,Roata cu raf si cu butuc“ , în fapt 3 cercuri concentrice. Într-o notã de confuzie totalã, Partidul Tãrãnesc Radical avea ca semn electoral ,,Roata cu Spite“ în fapt un cerc cu o cruce. Partidul National Liberal avea initial ca semn electoral ,,linia în picioare“ de fapt un ,,I“ . Au trecut apoi la trei linii verticale ,,III“ lucru care a dat ocazia tãrãnistiilor sã comentzeze cã au trecut ,, de la un bãt la trei mãciuci“.

Nu se sfiau sã strige ,,Hotii“

Dacã acum, pe baza cumetriilor politice, politicienii nu se mai atacã între ei, în trecut, lupta era aprigã si nimeni nu se ferea de vorbe dure. Un exemplu vine de la Uniuniunea Nationalã : ,,Hotii la puscãrie!Acesta este strigãtul rãmas pe urma nefastei guvernãri national tãrãniste. A înviat iarãsi

faimosul Dobrescu. Scãpat din încurcãturi de ai sãi – de capii patridului national-tãrãnesc – tovarãsul lui Vornic, se plimbã liber si vã cere din nou voturile. Dacã vreti sã vedeti noiu îmbogãtiti, din averea statului, care e a voastrã, votati-l din nou, dacã nu vreti si doriti ca hotii sã meargã unde trebuie si vroiti ca averea statului sã rãmânã a voastrã, a tuturor, si sã nu mai fiti jefuiti de ei votati pentru lista Uniunii Nationale cu semnul (pãtrat). Toti oamenii de bine se strâng în jurul steagului Uniunii-Nationale în cartel cu partidul National-Liberal, pentru a aduce vremurile din belsug când banul circula, când bucatele si vitele se vindeau cu pret, când dãrile nu sugrumau pe oameni. Votati lista candidatilor Uniunei Nationale “

Cîntecul electoral, cheia succesului

În prezent coloana sonorã a campaniilor electorale este asiguratã de piese clasice ca ,,Verde- nrourat“ si,,Omul bun si pomul copt“, hit-uri de moment ca ,,Stolo Stolo Stolo Presedinte“ si mereu actuala ,,România Trezeste-te “ . Sã nu credeti cã melodiile electorale sînt o gãselnitã de ultima orã. În perioada interbelicã, toti candidatii la functiile publice aveau si ei melodiile lor. Mult mai dure si mai pline de mesaj decît cele din vremurile actuale. Astfel, au rãmas textele unor melodii ca Doina Olteanului, Cîntecul Olteanului , Doina Fripturistilor sau Cîntecul Conversiunii. Cam toate îndreptate împotriva liberalilor.

Preotul care a lãsat prescure pentru fripturã

Doina Fripturistilor, scornitã de tãrãnisti, înfiera necrutãtor un anume popã Lupas, care în ciuda faptului cã era fatã bisericeascã avea slãbiciuni perfect laice. ,,Fripturisti mei plecarã /Cu minciunile prin tarã/ Strigã Goldis trãdãtoru/Cã el va schimba poporu/Dar poporu vede bine/Cã ne-a fãcut de rusine………Goldis fiind larg la gurã/ S-a vîndut pentru fripturã/Auzind popa Lupas/Pleacã si el mintenas/A cãscat iute din gurã/ Nu-i ma trebuie prescurã/ Ci se trage la fripturã/Om sãrac Lupas al nost/Popã este, popã-a fost/ Cînd aude de parale /Se vinde la fiecare/Cînd aude de fripturã /I se fac spume la gurã/Cînd aude de ospete/Nu mai suce din mustete“ se spune în cîntec. Nici acum, preotii nu sînt departe de popa Lupas interbelic. Acum au primit undã verde de la Sinod sã participe la alegerile locale si, bineînteles, sã si cîstige locurile mult rîvnite. Care sã le aducã putere si bani.

Fãgãrãsenii, una cu oltenii

Urmãtorul cîntec pare în ziua de azi ca fiind categoric din Oltenia. În urmã cu 80 de ani era însã perfect reprezentzativ pentru fãgãrãseni, toti mândri locuitori ai Tãrii Oltului cum era atunci denumitã actuala Tarã a Fãgãrasului. ,, Foaie verde magheran/ Auzita-ti de un Oltean/ Oltean mîndru si voinic/ Nu se teme de nimic …. Mãi Danilã mãi oltene/Tu de bete nu te teme/ Cînd ridici tru ghioaga- n sus/Toti liberalii s-au dus….Si iar verde lãmîitã/Dãnilã-i oltean de vitã/Facem toti în juru-i zid/ Sã s-audã si la Grid“. Un delicios refren este însã cel al cîntecului conversiunii, apartinînd Partidului Tãrãnesc Radical care sunã asa: ,,Sã-l votãm toti pe pãtrat/ Cã în suflet ne-a intrat“.

Rromi cu putere politicã

Prea putin reprezentati ,deocamdatã, în viata politicã fãgãrãseanã, rromii încercau sã reprezinte în perioada interbelicã o fortã politicã. S-a pãstrat un manifest ce încerca sã îi strîngã pe rromi într-un mare congres. Chiar se spunea cã ,,nu este ertat nici unei Rom sã lipseascã“. Înfrãtirea Neorusticã,

rezultatã în urma congresului, a avut apoi ceva activitate în Fãgãras. ,,Frati Romi, De sute de ani, noi Romii sau tiganii cum ni se spune îndurau toate umilintele si urgisirile. A sosit timpul sã ne ridicãm si noi din întunerec si sã luptãm pentru o viatã omeneascã, pentru luminã si culturã, sã fim cetãteni buni si folositori si neamului nostru si tãrii. Vrem ca prin puterea noastrã si cu munca noastrã cinstitã sã fim respectati si numele de tigan sã fie rostit cu cinste nu cu dispret. Fratilor, Bãgati de seamã, sã nu ne facem de rusine cu toti nechematii cari se pune în fruntea noastrã si spun cã sunt Voievozi si se încoroneazã, de ne fac de batjocurã în fata lumii. Trebuie sã ne organizãm ca oameni seriosi si sã ne alegem în libertate pe conducãtori, cari sã fie oameni de seamã si sã lupte pentru binele poporului. Pentru acela, ca sã ne consfãtuim si sã hotãrâm ce avem de fãcut, societatea ,,Înfrãtirea Neorusticã“, vã cheamã pe toti, bãrbati si femei, tineri si bãtrâni, la MARELE CONGRES al tuturor Romilor ce va avea loc la Fãgãras în ziua de Duminecã 21 iunie orele 11 dimineata în sala din parcul Regina Maria. Nu este ertat nici unei Rom sã lipseascã, cãci cu totii trebuie sã hotãrâm de soarta noastrã si a copiilor nostri. Presedinte Nãftãnãilã Lazãr“. În ziua de astãzi, rromii sînt curtati de mai toate partidele, acordîndu-le acea atentie pe care n-ar trebui s-o merite. Pentru cã votul celor multi depinde doar de ulei, zahãr, rachiu sau chiar bani si nu de întelegerile fãcute de asa zisi sefi ai lor.

Cartierul Galati, opera liberalilor fraieriti

Materialele electorale interbelice scot la ivealã un lucru putin stiut în ziua de azi. Ipoteza, destul de veridicã, a Partidului National, cã Galatiul a fost alipit Fãgãrasului de liberali doar în scopuri electorale. Iatã ce spune un manifest din 1926: ,,Iubiti Frati Gãlãteni! Subscrisii reprezentanti ai Partidului National din judetul Fãgãras Vã adresãm urmãtoarele rânduri, cari cuprind un sfat frãtesc si o fãgãduintã datã de inimã de frate:

1) Sfat frãtesc: Prin uneltirile lui Lazãr Peter ati ajuns la marea încurcãturã de-a fi alipiti la Fãgãras. Brãtianu fiind informat de Radocivi cã ati fi liberali si gândindu-se cã vor trage folosul la o votare, v’a alipit la Fãgãras fãrã a vã întreba. Astãzi vãzând Radocivi cã sângele vostru nu se face apã liberalã, vrea prin momeli si amenintãri sã vã opreascã dela vot. Sfatul nostru de frate este: sã nu plecati capul în jugul lui Radovici, ci ca Români constienti sã veniti cu totii Vineri în 19 Februarie sã ne ajutati cu votul vostru sã învingem la alegerile Comunei Fãgãras.

2) Fãgãduintã. Noi cunoscând paguba ce vi se face prin aceea cã ati fost alipiti la Fãgãras,împotriva legii si fãrã sã fiti întrebati, vã dãm cuvântul nostru de oameni cinstiti cã îndatã ce va veni Partidul National la putere ceea ce se va întâmpla în cel mult 4 sãptãmâni, pentru ca Galatii sã fie din nou comunã independentã. Drept care am semnat cele de mai sus. Fãgãras, 15 Februarie 1926. “

PSD-ul îi curta pe maghiari

Din toate materialele electorale pãstrate din perioada interbelicã fãgãrãseanã se distinge cel al Partidului Social Democrat. Si asta pentru cã pe lîngã mesajul în limba românã avea pe verso unul în limba maghiarã. Departe de a avea în componentã baronii locali ca în ziua de azi, pesedistii de atunci militau pentru micsorarea datoriilor tãrãnesti si desrobirea poporului muncitor de la sate si orase. Partidul care avea ca semn electoral triunghiul se adresa ,,lucrãtorilor din fabrici, mine si plugarilor“.

Elefantul si strãmosul lui Mija

Ziarele fãgãrãsene ale vremii erau pline în perioada electoralã de pamflete si caricaturi. Chiar dacã localnicii nu se delectau cu ,,Stãpînul Lovelelor“ sau ,,Terminator- Mandatul 2“ aveau în schimb Elefantul-prefect si un fel de Mija de acum, pe numele sãu Aurel Dobrescu, care poza în om cinstit, de partea oamenilor sãraci. Redãm textele pamfletelor, bazate ca si în prezent, pe fapte reale: ,,Dragã Iuliene, Cu Prefectul n’am prea nimerit-o. Trebue sã-l îmboldesti la tot pasul, ca pe un elefant. Aud cã s’a pus în dezacord cu tine. Trebue sã ne gândim la o schimbare. Te rog sã-mi scrii neîntârziat în aceastã privintã Te îmbrãtisez cu prietenie si devotament. Bucuresti, Duminecã 3.III.929. Aurel Iatã, izvorul prieteniei de astãzi între Aurel Dobrescu si Vlaicu, candidat la Senat, vot universal. Dealtminteri, fostul prefect, Vlaicu si-a oferit serviciile si actualului guvern, dar i le-a refuzat, si numai astfel n’a devenit fripturist, în fapt, cãci cu gândul si intentia se fãcuse“.

Ion Aron apostrofând pe Aurel Dobrescu.

Ce mai vrei? Nu te multãmesti, mã Aurel, în afacerea autobuselor dela Ploesti, cu 400.000 (zi patru sute de mehii de lei), pe fiecare lunã??!! Sti bine, cã, în toate contractele de concesiune, este trecut numele meu, nu al tãu.

Unde mai pui, cã în afacerile cu celelalte concesiuni de autobuse si în ghisefurile cu Tiberiu Vornicul, ai avut tu partea leului. Nu este asa? Toate ar fi, cum ar fi; dar alegerile vezi cã merg prost. Au început oamenii sã ne cunoascã. Degeaba te plângi cã esti sãrac, nu te mai crede nimenea.

Cu fetele bisericesti adînc înfipte în viata politicã, partidele politice nu ezitau sub umbrela crestinãtãtii sã apeleze si la alte simboluri ale bisericii. Fiecare partid mai acãtãri emitea calendare care copiau în mare parte continutul celor emise de bisericã. Dumnezeu era înlocuit de capul partidului, iar urmãtorii membri marcanti ai partidului îl încadrau în chip de sfinti.

Semne electorale direct de la Dumnezeu

Afisele electorale erau adevãrate opere de artã pictate dupã rigorile vremii. Este interesant de remarcat cã în mai toate, indiferent cãrui partid apartineau, tãranilor li se aratã semnul electoral din cer, ca si cînd ar fi fost trimis de însusi Dumnezeu. O monstrã clarã de manipulare cu bazã religioasã.

Via

http://monitorfg.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=159&Itemid=40

1917 – S-a născut Ion Raţiu, membru marcant al PNŢCD, vicepreşedinte al partidului, deputat de Cluj. (m. 17 ian. 2000)

Ion Ratiu a trecut in nefiinta la Londra, inconjurat de familie, si conform dorintelor sale, a fost inmormantat la Turda. La ceremonia funerara care a avut loc la Turda in ianuarie 2000 au luat parte peste 10.000 de persoane.

Povestea papionului

Niciunul dintre membrii familiei nu îşi aduce aminte cu exactitate când a început Ion să poarte papion.

Elisabeth Raţiu, soţia lui Ion, crede că acest lucru s-a întâmplat în anii ‘60, în timpul primei mari campanii de prelegeri a acestuia în Statele Unite – campanie în cadrul căreia a încercat pentru prima oară să îi prevină pe americani cu privire la ameninţarea reprezentată de mişcarea comunistă.

“Papionul lui Ion”, spune Elisabeth, “era modul său de a se distinge în faţa audienţei sale. Oriunde se afla, lui Ion îi plăcea să iasă în evidenţă.”

Indrei Raţiu, fiul cel mai mare al lui Ion, confirmă cele spuse de Elisabeth despre papioanele lui Ion, deoarece pe la mijlocul anilor ‘60, când a intrat la Universitatea Cambridge, urmând paşii tatălui său, Ion i-a dăruit întreaga sa colecţie de cravate.

Birourile lui Ion din Londra erau întotdeauna în zona Strazii Jermyn, binecunoscută pentru numeroasele magazine cu haine bărbăteşti, inclusiv cu papioane. Ion avea un producător favorit, cu sediul pe Strada Jermyn, precum şi modele de papion preferate. Îi plăceau în mod special culorile închise, cu puncte de culori deschise, şi dintre materiale, mătasea. Îi displăcea orice papion prefabricat, fie cu elastic sau cu orice fel de “clips”, şi le lega pe ale sale de la zero, în fiecare zi.

Nicolae, cel de-al doilea fiu al lui Ion, care astăzi se ocupă de afacerile familiei, îşi aminteşte că la reîntoarcerea în Romania după căderea comunismului, Ion a fost plăcut impresionat de faptul că oamenii reacţionau la imaginea sa cu papion, şi care a devenit în fapt o parte importantă a imaginii sale în Romania anilor ‘90.

“Spuneţi cuvîntul “papion” şi oamenii se vor gîndi imediat la el… şi prin asociere, la imaginea pe care el şi-a creat-o: una de om bun, direct, onestit, o personificare a valorilor democratice (în opinia unei mari părţi a publicului român).

“Cu toţii am trăit cu el (papionul)”. De exemplu, Ion obişnuia să povestească vizita sa la o mare fabrică de sticlă din Bucureşti – Optica. “Sfătuitorii” săi români l-au avertizat că, în fabrică lucrând un număr mare de simpatizanţi comunişti ai lui Iliescu, nu ar trebui să îşi poarte papionul acolo.

“El a răspuns: “Nici vorbă, acesta sunt eu.”

“A urcat pe o scenă în faţa unei hale pline cu muncitori de la Optica, şi le-a spus: “Mi s-a spus că ar trebui să îmi dau jos papionul. Vreţi să fac asta?””

“NUUUUUU” au strigat ei în cor, iar din ostili au devenit prietenoşi…

“Am fost lângă fabrică, deci ştiu că este adevărat!”

S-a scris mult despre semnificaţia sociologică şi chiar politică a papionului în viaţa politică românească, aşa cum a fost aceasta după Ion Raţiu.

Este sigur însă că, pe scena politică românească, papionul va mai fi încă pentru mulţi ani asociat cu Ion Raţiu, alături de claritatea sa in gândire, abordarea sa deschisă, manierele impecabile şi eleganţa vestimentară – după unii “Cel mai bun preşedinte pe care România nu l-a avut niciodată”.