Barlogul Pntcd

ION MIHALACHE, vicepreşedintele P.N.Ţ., pe 21 iulie 1947, declara:

“…Acum cinci-şase săptămâni, primele zile după l iunie 1947, am luat hotărârea de a pleca în străinătate”.

După această hotărâre, şi-a mutat locuinţa de la Nestor Badea, pentru a nu-i face neplăceri, şi s-a mutat la o cunoştinţă, unde fusese ascuns şi sub legionari şi unde şi-a dus bagajele.

“Hotărârea am comunicat-o dlui Maniu, care a fost în totul de acord cu pleca-rea mea în străinătate, urmând ca d-sa să se ocupe de găsirea avionului… Dl Maniu m-a întrebat în răstimp de câteva ori şi cum stau cu pregătirile, iar eu am răspuns că încă nu sunt gata, având în însă convingerea că, în momentul în care îi voi spune că sunt gata, îmi va prezenta pe aviatori…”.

A urmat o anchetă dură, cu tot felul de privaţiuni, ameninţări, nesomn, confruntări cu oameni câştigaţi de Siguranţă cu mult înainte şi infiltraţi ca să-l provoace, spre a se găsi motive la proces. Un exemplu – colonelul Ştefan Stoica, devenit-agent în martie 1947 şi care, după instrucţiunile primite, a dat în aprilie un plan despre organizarea armatei, plan care ulterior a devenit cap de acuzare în “imaginarul” complot al Siguranţei, pentru răsturnarea prin violenţă a regimului. Alte exemple: generalul Gr. Stoica, plecat în mai la Partidul Ţărănesc Democrat al dr. N. Lupu, în cadrul planului de fărâmiţare a P.N.Ţ., comandorul Mircea Cioroiu, socotit om neserios, folosit în timpul procesului ca martor al acuzării, Nicolae Cârjă, de care, pentru a se scăpa, a fost expediat la Derdici, şi alţii de acelaşi nivel, care s-au prezentat în anchete şi la proces cu declaraţii inventate, conform dispoziţiilor primite;

După o astfel de atmosferă şi anturaj în care s-a aflat în beciul Ministerului de Interne, ajuns în depozitul Tribunalului, s-a adresat preşedintelui:

“Domnule Preşedinte si Onorat Tribunal,

îndată ce am sosit la Curtea Marţială de la Siguranţa Generală a Statului, în seara zilei de 24 octombrie, v-am declarat că, date fiind condiţiunile în care s-a deschis procesul de faţă, nu pot consimţi a-mi organiza apărarea pe calea ce mi s-a indicat: depunerea listei de martori şi de avocaţi.

Prin prezenta declaraţie, ţin să formulez în scris motivele:

Procesul s-a înjghebat de către organele de siguranţă ale statului, unde am fost deţinut 103 zile, după ce majoritatea fruntaşilor din ţară ai Partidului stau încă, cu miile, închişi în lagăre, începând din luna martie, ori ascunşi departe de domiciliile lor, urmăriţi pentru a fi arestaţi.

La Siguranţa Statului “instrucţia” s-a făcut – în cea mai mare parte din deţinuţi – sub presiunea alternativei “acuzat” sau “martor”, nu pe bază de “instrucţie la Cabinet” şi nu sub jurământ, cum s-a sperat până în ultimul moment.

Majoritatea martorilor propuşi de acuzare se compune din astfel de foşti deţinuţi, unii încă deţinuţi, care vor fi aduşi la proces cu astfel de stare sufletească.

Martorii ce i-aş propune eu ar fi în imposibilitatea fizică sau morală de a fi prezenţi, admiţând că timpul de câteva zile ar permite.

In aceleaşi condiţiuni se găsesc avocaţii membri ai Partidului Naţional-Ţărănesc, care, cei ce nu se află încă închişi, au fost puşi în fapt, după informaţiuni certe, în mod neobişnuit până astăzi, în imposibilitatea de a fi prezenţi.

Dacă depinde de mine, n-aş fi primit, de asemenea, precum v-am comunicat, nici propunerea de “apărător din oficiu “.

Nu pot consimţi să particip, de asemenea, ca pe cale normală, la desfăşurarea unui proces, faţă de o instanţă judecătorească în care, în mod nefiresc, după mine, se critică întreg trecutul meu politic, trecut de linie dreaptă şi luminoasă închinat binelui obştesc şi Patriei, atât în timp de pace, când am fost onorat de cetăţenii din mai multe puncte ale ţării cu trimiterea ca deputat al lor în Parlament, în toate alegerile ce s-au desfăşurat de la 1919 şi până în toamna lui 1946, când mi s-au răpit drepturile de a vota şi a fi ales prin judecători anume trimişi; cât şi în războiul din 1916-1918, de unde m-am întors cu cele mai înalte decoraţii militare române şi aliate.

Trecutul meu politic îmi dă dreptul să resping de la început, cu sentimentul firesc, abominabile acuzări ce mi se aduc prin rechizitoriu sau prin articolele penale invocate.

Nu pot, de asemenea, a lua act de critica ce se face prin Rechizitoriu nu numai conducătorilor, ci şi însuşi Partidului Naţional-Ţărănesc de la începuturile sale.

Astfel de procese se dezbat în faţa Naţiunii, for suprem de judecată politică publică, prin presă liberă, adunări libere, dezbateri parlamentare libere, în orice ţară democrată.

Naţiunea română de mult şi-a dat verdictul.

Îmi rezerv dreptul ca, în interesul cunoaşterii faptelor reale, aşa cum sunt reflectate în sufletul meu curat, atât de către Onorata Curte, înainte de pronunţarea sentinţei, cât şi de viitorii istoriografi ai momentelor politice de azi, să prezint un memoriu, sau să expun verbal, în ce constau faptele imputate, în mod concret.

26 octombrie

ss. Ion Mihalache “