Barlogul Pntcd

Această declaraţie a lui luliu Maniu, încărcată de demnitate, reprezintă situaţia grea prin care a trecut România şi pe care a adus-o la cunoştinţa tuturor forurilor din ţară şi internaţionale, până la secretarul general al O.N.U., şi pe care continua să o strige de dincolo de gratiile unde se găsea, convins că până la urmă neamul românesc se va debarasa de comunism.

Tot timpul anchetelor şi-a luat asupra sa toată responsabilitatea, urmărind ca toate fărădelegile să fie cunoscute peste tot. A doua zi, după înscenarea de la Tămădău, când se găsea încă în sanatoriul dr. Jovin şi a fost pus în situaţia de arest, fără mandat, a protestat în scris şi a declarat:

“În legătură cu afirmativa încercare de plecare a unor colegi de-ai mei, ţin să constat că am fost totdeauna şi consecvent de părere că poporul român trebuie să ţină cel mai strâns contact politic şi cultural cu lumea din afară şi, în special, cu Naţiunile Unite. Aceasta, pentru a face cunoscută România, situaţia ei şi misiunile sale. Astfel, oricare prieten al meu m-a întrebat dacă sunt de acord să plece în străinătate, am răspuns categoric că sunt de acord…”.

În tot timpul anchetelor, luliu Maniu a fost izolat de ceilalţi membri ai lotului, în sediul Siguranţei Statului de la Malmaison, în Calea Plevnei.

Cu toţii s-au regăsit în “boxa” de la Şcoala de Război, pe 29 octombrie 1947.

Până atunci, o armată de anchetatori s-au chinuit să însăileze un proces, cu sprijinul unora dintre cei 200-300 de arestaţi;

Încercarea de plecare din ţară nu mai era interesantă după ce înscenarea reuşise. Acum, preocuparea anchetatorilor lor era de a găsi elemente pentru a urzi un proces de complot şi înaltă trădare.

În acest scop, pentru constituirea elementelor de complot aveau deja arestaţi, pe unii din “Sumanele Negre”, care se găseau condamnaţi la Aiud şi de care se folosiseră în 1946. Vor face apel la ei şi acum. Era vorba de Tanţu Mihail, paraşutist, fost coleg şi agent al lui Nicolski, Şteanţă Dumitru, Paliacu Nicolae, Plesnilă Eugen, Kintescu Gheorghe, Fedorciuc Octavian.

La acest grup se adăugau membrii organizaţiei militare, arestaţi după 10 august, printre ei numărându-se: generalii Gabriel Negrei, Vasile Zorzor, Gheorghieş Alexandru, Grigore Stoika, Ermil Gheorghiu, Achile Diculescu, It. colonel Dumitru Stătescu, col. Const. Demetrescu, col. Gheorghe Pancu, It. col. Ticuţă Mihăilescu; comandorii Mircea Cioroiu, Gheorghe Mocanu, maior Ion Fetecău, cap. Marin Zaharia şi câţiva subofiţeri-maiştri. Pionul principal era însă colonelul Ştefan Stoica, vărul lui Lucreţiu Pătrăşcanu, pe care acesta îl făcuse agentul Siguranţei în martie 1947. În luna august a fost din nou pus sub urmărire. A apelat la vărul său, care l-a sfătuit să se pună la dispoziţia organelor de anchetă. Cu câteva zile înainte de proces, Lucreţiu Pătrăşcanu a fost la Ministerul de Interne si l-a chemat pe colonelul Ştefan Stoica în biroul lui Avram Bunaciu, sfătuindu-l să urmeze întocmai dispoziţiile lui Bunaciu. La proces, spune Pătrăşcanu, Ştefan Stoica a urmat sfatul dat de mine. Rezultatul, după ce a ajutat ancheta: a fost condamnat la 5 ani şi a murit în închisoare, ca şi vărul lui.

Pentru justificarea acuzaţiei de înaltă trădare, a fost arestat un grup de funcţionari-diplomaţi, de la Ministerul de Externe, printre care: Victor Rădulescu-Pogoneanu, Camil Demetrescu, Florin Roiu, Emil Oprişan, Emil Lăzărescu, Alexandru-Dodi Georgescu, Cecilia Rădulescu-Pogoneanu, Mihai Rădulescu, Florica Spirescu, Octavian Neamţu, Constantin Tincu, R. Hillar… şi pentru a face legătura cu străinătatea au condamnat în lipsă şi câţiva diplomaţi aflaţi în străinătate, care, după instrucţiunile lui luliu Maniu, serviseră cauza românească la Tratatul de Pace, susţinând prin memorii documentate, înaintate Conferinţei de la Paris, problemele pe care guvernul comunist nu a avut curajul să le ridice: problema reparaţiilor, retragerea trupelor ruseşti, teritoriile răpite – Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, Basarabia, sudul Dobrogei.

Printre aceşti diplomaţi s-au aflat: Grigore Niculescu-Buzeşti, Grigore Gafencu, Alexandru Cretzeanu, Constantin Vişoianu.

Tot în acţiunea de complot a fost inclus şi mareşalul Palatului, Ion de Mocsony-Stârcea, condamnat la 2 ani, dar neeliberat, a fost ţinut în continuare şi implicat în procesul Lucreţiu Pătrăşcanu, unde a primit 15 ani.

Dispoziţiile pe care le aveau anchetatorii erau ca arestaţii să fie cel puţin 12 ore pe zi anchetaţi, îndeosebi noaptea, să se insiste asupra lui Penescu, Serdici, Mocanu şi Cioroiu.

Au fost indicaţi anchetatorii A. Bondrescu, Ileana Doru, Alexandru Vasile, Teodor Sepeanu, Vladimir Mazuru şi Nicolae Bogdan, pentru anchetarea celor indicaţi spre a fi utilizaţi ca martori ai acuzării.

Conducerea Biroului de Secretariat al Comisiei de anchetă o avea consilierul Mircea Lepădătescu, ajutat de comisarul şef Voiculescu, iar din secretariat făceau parte Niculescu Constantin-Turli, N. Dumitrescu şi Cristea Gheorghe.

Anchetaţii mai puţin importanţi au fost transformaţi în martori ai acuzării şi după aceea urmau să fie condamnaţi.

O altă categorie o formau cei ce trebuiau să dea declaraţii de desolidarizare, numărul lor fiind cât mai mare şi dintre persoane cunoscute opiniei publice. Se va extinde acest sistem de desolidarizare şi la penitenciarele Craiova, Piteşti, Gherla, Aiud.